Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

Capitolul 17

Înainte să se îndrepte către clinică, Theo voia să iasă la alergat. Soarele se pregătea să răsară, mai avea ore bune până când trebuia să se întâlnească cu Sylvain. S-a privit în oglinda din baie câteva momente bune, încercând să își adune puterile. Să se gândească, mai bine, cine anume era el cu adevărat. A renunțat la tricou, în favoarea unui hanorac cenușiu și a ieșit în fugă din clădirea în care locuia. Trebuia să își pună sângele în mișcare. Se trezise în urmă cu o oră, era agitat și nu putea să înțeleagă de ce. Poate pentru că era și prima noapte, după două luni de zile, când nu o avusese pe Aurora în brațele lui. Însă trebuia să îi permită și ei să respire. Să nu o sufoce cu prea multă iubire. A râs la acel gând în timp ce alerga pe trecerea de pietoni și a încercat să se grăbească, dacă mai voia să ajungă întreg la clinică.

S-a oprit la intrarea în parc și și-a rotit umerii. Și-a dat seama cât era de tensionat, dar asta nu însemna că avea voie să se oprească. Și-a verificat ceasul și s-a pus din nou în mișcare. Nu avea căștile, dar se simțea deconectat de oraș. Chiar dacă era dimineață, New York-ul era într-o continuă agitație și nu voia să se oprească prea curând. Iar lui Theo îi fusese dor. De tot. Și aștepta să își intre, din nou, în ritm. Să meargă la clinică. Să aibă operații, să își vadă pacienții. Abia aștepta să discute cu Sylvain, sa vadă dacă s-a schimbat în vreun fel după căsătorie. Și dacă acele schimbări aveau să i se aplice și lui.

Avea un plan. Voia să pună marea întrebare în noaptea de Revelion. Să înceapă un an nou cu un nou statut sentimental. Începea să se bucure de viață, iar asta era bine. Era foarte bine. Într-un final, lucrurile începeau să se așeze și pentru el. Nepoata lui era în siguranță, iubită de părinții ei, care se pregăteau să îi ofere un frățior sau o surioară. Reușise să obțină averea familiei lui și o gestiona după bunul său plac. O avea pe Marina, care era sănătoasă. Pe Meredith și Lawrence Hopkins, care l-au acceptat destul de repede. Și pe Aurora. Frumoasa lui zână.

Cu gândul la ea, a început să alerge tot mai repede, gândindu-se că îl aștepta la ieșirea din parc. În urmă cu doar o zi, Lawrence a fost cel care l-a adus la apartamentul lui și l-a așteptat cu bagajele. Aurorei i-a fost prea rău pentru a se ridica din pat. Durerile menstruale au obligat-o să rămână acasă, iar când Theo a anunțat că trebuia să plece, fata a început să plângă. A stat lângă ea până când s-a liniștit. A ținut-o în brațe până când ea i-a reamintit că trebuia să meargă și la el acasă, să se asigure că apartamentul lui era întreg.

În seara aceea, a sunat-o și a vorbit cu ea, cât timp a despachetat. Durerile acelea au măcinat-o de-a dreptul, iar el cu greu l-a ținut la depărtare pe doctorul Veron să nu îi recomande Aurorei un control amănunțit.

A ajuns înapoi la apartament și a făcut un duș. A ales o cămașă albă și un costum albastru, renunțând la cravată. Înainte de a îmbrăca sacoul, s-a apropiat de peretele de sticlă, privind către Statuia Libertății. Soarele se ridica încet peste oraș, iar Theo era pregătit pentru o nouă zi. Lipsise prea mult timp, iar locul trebuia să știe că revenise. Și că era hotărât să se impună. Încă trebuia să gestioneze banii și, din cauza aceasta, presa era cu ochii pe el. Îi urmărea fiecare mișcare, așteptând ca el să greșească, să facă o prostie, dar nu avea să le satisfacă plăcerea aceea. Plăcerea de a distruge un om fără să îi cunoască viața.

Și-a căutat cheile mașinii, dar abia atunci a realizat că erau în biroul lui Sylvain. Iar mașina era în garajul clinicii. A comandat un taxi, iar când a ajuns în fața clădirii verzui, inima a început să îi bată din ce în ce mai tare. Perioada aceea de vacanță i-a prins bine, însă adevărata lui iubire era medicina și nu voia să o trădeze atât de ușor. Ar fi trebuit să folosească intrarea principală, însă nu voia să atragă atenția asupra lui. Paznicul l-a observat și și-a dat seama repede ce anume voia să facă doctorul Veron. A intrat în partea laterală a clădirii, unde a urcat în liftul care l-a dus la etajul cinci al clădirii. Primul lui impuls a fost să meargă în biroul lui, dar trebuia să îl vadă pe Sylvain.