Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

Capitolul 10

— Theo chiar nu m-a mințit când mi-a spus despre tine. Ești frumoasă precum o zână, i-a mărturisit femeia, aranjându-i tinerei șuvițele care îi căzuseră pe frunte. Aurora s-a întors către iubitul ei, dar nu mică i-a fost mirarea observând că acesta s-a îndepărtat. O lăsase singură, doar cu Marina, semn că își dorea ca ele să se cunoască și înțeleagă.

— Mă bucur să vă cunosc! Theo mi-a vorbit atât de frumos despre dumneavoastră!

— Draga mea, nu vreau să fii atât de formală cu mine! Poate sunt mai în vârstă, dar am un suflet tânăr. Te consider deja fiica mea, deoarece îmi faci băiatul fericit. De când te cunoaște, am impresia că s-a schimbat în cel mai frumos mod cu putință și sunt ferm convinsă că tu ești principala vinovată pentru asta.

Aurora simțea că s-a apropiat de Theo foarte repede, dar nu se gândise vreodată că ar putea să aibă un asemenea impact asupra lui. Era un bărbat care, cu siguranță, avea o mulțime de răni închise în suflet, pe care își dorea atât de mult să le vindece. Voia să îi fie alături și nu doar pentru că i-a picat cu tronc în ziua în care a văzut primul interviu cu el. Își dorea să formeze un cuplu cu el, pentru că simțea că o înțelegea. Îi trezea anumite senzații pe care nu le-a mai avusese înainte. În niciun caz cu Alvaro! Era un om blând, în fața căruia se putea deschide, spune fiecare durere, fiecare reușită sau eșec. Reușea să o facă să se simtă dorită și apreciată la adevărata ei valoare. Și era ferm convinsă că vizita în Bavaria avea să le schimbe relația în totalitate.

— Eu mă bucur că m-a acceptat în viața lui. Dar destul despre mine. Nu vrei să te așezi?

— Trebuie să mă mișc, altfel există posibilitatea să ruginesc. Haide înăuntru! Să te faci comodă, i-a propus, îndreptându-se către ușa de la intrare. Aurora s-a întors pentru câteva momente, încercând să cuprindă mai bine cu privirea locul în care se afla. Nu se auzeau decât cântecul păsărilor și mârâitul lui Luxor. Era liniște. Atât de liniște încât își putea auzi și propriile gânduri, însă simțea că era ceva de care avea nevoie.

Ceva ce urma să îi elibereze sufletul de griji. A urmat-o pe Marina în casă, iar când a intrat, a fost izbită de un aer răcoros și de mirosul plăcut de mâncare. Era o casă decorată într-un mod minimalist, nu era încărcată de

o mulțime de culori sau detalii. Sufrageria era destul de spațioasă, bucătăria se afla în partea din spate a casei, iar scările din lemn, acoperite cu un covor cenușiu, duceau către etajul casei. Pe masa din mijlocul sufrageriei se afla o vază din cristal goală, iar Aurora s-a gândit imediat că acolo avea să pună florile pe care le-a primit. Era o masă de șase persoane, acoperită cu o bucată de material care părea destul de fin și extrem de pretențios.

— Sper că îți este foame! Mâncarea de pe avion nu este atât de bună, a vorbit Marina când Aurora i s-a alăturat în bucătărie. Încăperea avea un perete în totalitate din sticlă și o ușă care ducea către partea din spate a casei. Femeia s-a așezat la masa micuță din colțul bucătăriei, imediat ce Marina i-a oferit un pahar cu apă și și-a îndreptat atenția către aragaz, unde pregătea mâncarea.

— Am mâncat niște covrigi bavarezi când am ajuns. Theo a simțit că îmi e foame.

— Aseară s-a tot gândit ce ai vrea să mănânci când vei ajunge. I-am spus că, atât timp cât vei fi cu el, te vei mulțumi cu orice fel de preparat, i-a mărturisit înainte ca Theo să li se alături, cu toate cumpărăturile. A lăsat totul pe banchetă și a sărutat-o pe Aurora, care aproape s-a topit atunci când a atins-o. I-a făcut un semn extrem de discret cu ochiul, după care s-a apucat să despacheteze. S-a apropiat de Marina, rugând-o să se așeze, iar Aurora a sărit imediat să îl ajute. Au pus merele într-un bol, legumele și condimentele la locul lor și restul fructelor în frigider.