Cap IV
Intalnirea
De obicei nu ma trezesc foarte bine dispusa, ci mai degraba extrem de somnoroasa si imbufnata. Dar dimineata aceasta toata lumea a avut o surpriza. Am ajuns la scoala nerabdatoare si cu un mare zambet pe fata. Motivul? Nici eu nu stiam exact. Stiam doar ca eram mai nerabdatoare ca niciodata sa ajung la scoala, sa ies in pauze si sa caut pe hol o fata zabareata si foarte familiara. Simteam nevoia sa-l vad in fiecare pauza si sa-l tachinez.
Desi, de fiecare data cand il vedeam imi aminteam de Vlad si putin ma intristam la gandul ca de atata timp s-a intors si nici macar nu a trecut sa ma salute.
In acele momente ma intrebam daca mai era suparat de ce nici am vrut sa-i mai vorbesc inainte sa plece, dar tot eu imi raspundeam ca nu avea cum sa mai fie suparat pe acea fapta copilareasca de acum sapte ani.
Apoi intram la ore, iar eu inca adancita in gandurile mele, ma trezeam in mijlocul orei cu proful langa mine intrebandu-ma ce fac, iar colega sau colegul de banca ma scoteau din incurcatora inventand fel si fel de scuze pentru a nu fi penalizata ca nu eram atenta la ore.
Cateodata nu-mi venea sa cred cata rabdare aveau cu mine Ruth si bogdan si cat de mult ma intelegeau chiar daca de multe ori ne ciondaneam, desi nicio cearta de-a noastra nu era din rautate, mai emreu contrazicandu-ne in gluma.
In fiecare zi cand ieseam de la ore, Stefan ma astepta in fata clasei si mergeam spre casa razand si comportandu-ne ca si cum am fi cei mai buni prieteni.
Mi se parea ciudat ca atunci cand eram singuri eram prieteni, iar atunci cand mai era cineva prin preajma ne comportam ca soarecele si pisica, dar nu neg ca imi palcea acea situatie.
Au trecut zile, saptamani, si nu intampla nimic nou. La scoala aceeasi poveste, acasa la fel.. totul era deja o rutina de care incepeam sa ma plictisesc, desi, un singur lucru se schimba. Eu si Stefan aveam in fiecare zi alte motive de cearta. Dar de fiecare data ne certam, mai bine zis ne contraziceam, din cauza altora. Ba ca mie-mi place aia, lui ii place aia. Aia e mai buna, el ca cealalta e mai buna si prostii dinastea.
Acea rutina a luat o pauza in prima duminica din octombrie, cand, in sfarsit am primit un semn de viata de la Vlad.
Doamne cat am asteptat acea clipa, sa primesc macar un mesaj de la el in care sa-mi ceara o intalnire. Da, asa este. Mi-a spus ca vrea sa ne intalnim la locul nostru pentru ca are o surpriza pentru mine. Am citit si am recitit acel mesaj de zeci, poate chiar sute de ori pentru ca vroiam sa ma asigur ca e real, si de fiecare data inima imi batea mai tare. Simteam cum picioarele mi se inmuiau, fata imi lua foc, iar in stomac aveam o senzatie pe car en-am mai avut-o de ..Bine, de putin timp. Dar niciodata nu a fost atat de puternica.
Am probat zeci de outfit-uri, am incercat sute de frizuri, ba chiar a avut o „tentativa” de make-up. Vroiam sa fiu perfecta, vroiam ca el sa se indragosteasca de mine doar privindu-ma.Eram atat de nerabdatoare sa-l vad incat am inceput sa numar secundele.Dupa o sesiune de probat haine, de incercat frizuri si de machiat, m-am imbracat cu adoratii mei skinny jeans, o bluzita baby-doll turcuaz si balerini. Pana la urma mi-am lasat parul defacut si mi-am facut niste bucle lejere pe care le-am lasat sa cada pe umeri. Putin rimel, un strat de balsam de buze incolor si gata.
Am ajuns pe plaja inainte cu 10 minute de ora intalnirii si am asteptat asezata pe nisip. Era atat de frumos afara. Cand am privit spre cer a doua ora am observat ca soarele era pe cale sa apuna. Ciudat.. dinc ate stiam eu in cotombrie soarele apune cel putin la 17:30.. In fine.
M-am uitat la ceas. 17:00, ora intalnirii. Un baiat inalt si slabut se indrepta spre mine. Era chiar el. Inima imi batea atat d e tare incat aveam impresia ca avea sa-mi iasa din piept. Ba chiar a inceput sa tremur. Picioarele mi s-au inmuiat, nefiind in stare sa ma ridic de pe nisip.
L-am privit incontinuu fara sa clipesc. Am zambit larg realizand ca nu s-a schimbat prea mult, era acelasi Vlad inalt si slabut, dar superb. Trasaturile fetei erau la fel de dulci, doar mai amture, iar privirea ii era vesela ca intotdeauna. Ochii aceia caprui si mari aveau o stralucire aparte.. ca atunci cand esti indragostit.
S-a oprit in fata mea privindu-ma jucaus.
-Esti chiar tu Mel? Doamne ce mare te-ai facut piticanie..
I-am observat acelasi zambet strengaresc pe care-l avea si Stefan. Stiti cum zambim atunci cand suntem indragostite, nu? Avem acel zambet prostesc pe fata mereu.. Ei bine, asa il priveam eu pe Vlad.
-Ma vei imbratisa sau nu?
L-am intrebat pe un ton putin amuzant. Chiar daca nu ne-am vazut de mult timp, la urma urmei am fost cei mai buni prieteni, deci inca imi permiteam sa vorbesc cu elc a de obicei. M-am ridicat in picioare deschizand bratele larg si imtand o scena cu slow down, gen acelea de la srasitul filmelor siropoase. Imediat dupa gestul meu l-a pufnit rasul si si-a incrucisat bratele incercand sa faca pe smecherasul.
-Nu stiu daca sa te imbratisez. Acum esti atat de.. nu stiu.. atragatoare? Da asta-i cuvantul. Si s-ar putea ca tentatia sa fie prea mare si sa doresc sa te sarut..
Inima parea sa mi s efi oprit pentruc ateva clipe. Nu mai puteam vedea nimic din ce se afla in jurul meu.. Il vedeam doar pe el sarutandu-ma..
El nici nu-si imagina cat de mult as vrea sa fiu sarutata de buzele lui mici si carnoase.. Care pun pariu ca erau si fine.. Erau perfecte.
Cred ca ma holbam la buzele lui, pana in momentul in care l-am auzind chicotand si apoi l-am simtit imbratisandu-ma. Se pare ca doar glumea cu sarutul. Si eu cat de mult mi-as fi dorit..
L-am strans in brate, da rnu simteam nici o vibratie din partea lui.. Aveam impresia ca ma imbratisa un frate..
M-am asezat din nou pe nisip, iar el s-a asezat langa mine..
-Mai inainte de toate vreau sa-ti arat surpriza.
Ah, da . Surpriza. Eram atat de nerabdatoare sa o vad. Oare ce avea pentru mine? Am privit in toate partile cautand presupusa „surpriza”, iar dintr-o parte am vazut pe cineva apropiindu-se. Era o domnisoara inalta, supla, cu forme de fotomodel si cu parul blond foarte lung si ondulat. Avea un zambet gingas, feminin si niste ochi albastii stralucitori. Ma uitam la ea fara sa-mi dau seama ce cauta ea acolo. La locul nostru secret. De unde stia de el? Se presupunea ca e secret, nu? Doar eu si Vlad stiam de el. Bine.. si Stefan.
-Mel, vreau sa ti-o prezint pe prietena mea. Nati. Mi-a spus ridicandu-se si prinzand-o pe frumoasa Nati de mana.
Asa-zis-a prietena a lui mi-a zambit larg intinzandu-mi mana, dar eu nu ama vut nicio reactie. Ina cel moment ma simteam ca un trup aprasit de suflet. Nu puteam sa imi dau seama de nimic. Eram pustie. Parca cineva mi-a scos inima, iar eu, ca printr-o minune continuam sa fiu in viata.
-Mel! Meeeel! Ce-i cu tine? Melenă!?!?!
Cineva incerca sa-mi strige numele in soapta. Acea voce mi se parea foarte cunoscuta. Am deschis ochii si am privit in stanga. Erau colegii mei de banca, Ruth si Bogdan, care incercau sa ma trezeasca.
AM ramas putin pe ganduri.. A fost doar un vis? Dar aprea atat de real.. Cum am putut sa vizes in doar 15 minute de somn?
Mi-am scos repede telefonul si m-am uitat la mesaje primite. Da. Mesajul era acolo si l-am primit doar cu.. 30 de minute in urma. Era totul clar. Nu aveam cum sa ma intalnesc deja cu Vlad daca eu inca eram la scoala. Cred ca ma preocupa prea tare gandul ca azi in sfarsit o sa-l vad din nou.
Ruth imi tot explica ceva, dar nu puteam auzi nimic, eram prea fericita si in acelasi timp ingandurata incat ii puteam vedea doar buzele miscandu-se si privirea-i putin confuza. Sigur imi zicea din nou ceva despre prietenul ei, cel cu care se cearta aproape in fiecare zi. Dadeam aprobator din cam la fiecare cateva secunde, da in minte aveam doar acel vis. Daca Vlad chiar are o prietena? Daca prietena lui era surpriza pe care mi-o pregatea> Nu. Nuc red ca puteam sa suport asa ceva.
In acel moment am decis sa aman intalnirea, asa ca i-am dat un mesaj in care i-am scris ca nu ne mai putem vedea azi pentru ca nu ma simt prea bine.
Au trecut doua ore, iar el nu mi-a raspuns la mesaj. Sunt sigura ca s-a suparat.
-Meluţă! Toata ziua ai tacut.. Ce-ai patit?
Vocea subtire si totusi puternica a lui Ruthm-a scos din gandurile care nu-mi daddeau pace.
-N-am patit nimic. Ma gandeam ca... am pofta de niste clementine. M-am scos imediat zambindu-i lui bogdan cu subanteles. Stiam ca mereu are clementine, portocale sau banane in ghiozdan si daca tot am pomenit, parca chiar mi se facuse pofta.
-Poftim Melenă. Mi-a intins o clementina privindu-ma cu ochii aceia de catelus nevinovat. Bogdan era unul dintre cei mai vanati baieti din scoala. Avea un corp atletic, o fata perfecta si niste ochi grii care erau intr-un contrast perfect cu parul lui negru. Mereu avea o expresie a fetei dulce, mereu te facea sa simti mila pentru el; Desi, adevaratul Bogdan era un mic dracusor. Era un heartbreaker.. le facea pe toate fetele sa se indragosteasca de el, apoi le lasa cu ochii-n soare. Desi, mie-mi era foarte simpatic. Poate pentru ca se comporta cu mine ca si cum as fi sora lui mai mica.
-Mie nu-mi dai ma?
Ruth il placea putin, de aceea mereu ii cerea orice chiar daca nu avea pofta, doar ca sa-l atinga. Adevarul era ca ea mereu ii dadea semnale ca-l placea, dar el nu-i raspundea la niciunul. Ba chiar, o evita din cand in cand spunandu-i ca-l prea streseaza. Asta mi se parea ceva normal, pentru ca el obisnuia sa fie cel care cucereste.. nu-i placea sa fie cucerit, iar Ruth, oricat de frumoasa era, uneori devenea exagerat de stresanta.
Recunosc ca si eu eram la fel uneori, poate de aceea ne si intelegeam atat de bine.
Dar sa nu ne abatem de la subiect.
-Tie nu-ti dau.
-De ce?!? Vai ca rau esti.
-Si ce daca? Ii arata un zambet putin diabolic, dar si inocent in acelasi timp. Nici tu sa nu-i dai Mel, c-apai nu-ti maid au nici tie. Si facea din nou fata aceea de copil de 5 ani. Era comic.. Nu te puteai abtine sa nu zambesti.
In fiecare zi era aceeasi poveste cu ei doi, desi mai erau zile in care Ruth se enerva si-i mai dadea cate-o palma si incepeau certurile.
In acele zile ii multumeam lui diriga ca nu m-a pus sa stau intre ei.