Bisexual

BISEXUAL 11

– Am atatea sa-ti arat, spune cu entuziasm Amy tragand din tigara si sorbindul cu privirea.
– Din pacate dimineata la prima ora trebuie sa ma pregatesc de plecare iubire, spune cu un ton apasat Brian ...
– Cum? De ce asa de repede?
– Nu am anuntat pe nimeni si in plus trbuie sa-i ofer sefului raportul din Austria
– Era tehnologiei nu prea va ajuta Brian?
– Intelege-ma te rog, si asa imi este destul de greu sa plec
– Pff, si ai idee cand ne putem revedea?
– Cu cat ii multumesc mai bine pe asociatii din Austria ,cu atat termin mai repede.
– De ce nu cauti un contract aici ? In New York chiar ...
– Nu depinde totul doar de mine, insa ideea ta era in planurile mele de ceva vreme.

Sting tigarile si sub mici sarutari somnul ii prinde impreunati, in urmatoarea zi Brian este trezit de Amy cu o sarutare si cafeaua servita pe o tavita asezata pe marginea patului.

– Trezirea iubitule, ii spune oferindu-i un sarut
– Mmm...ce bine miroase ...
– Am adus cafeaua
– Nu, ce bine miroase dimineata invelita in pielea ta
– Te-ai trezit romantic?
– Sa-mi bag, cat este ceasul?
– Este sapte dimineata, la cat trebuie sa pleci?
– Peste doua ore am avion
– Perfect ! Avem timp pentru micul dejun .

Bagajul lui Brian se afla langa masa lor iar Amy tocmai revine de la receptie, evita sa-si arunce privirea catre troller, il vede precum un ceas ce urla sa se grabeasca.

– Ti-am lasat telefonul la incarcat pana la plecare.
– Iti multumesc, te servesc?

– Hmmm ... ce ai comandat aici?

In timp ce Brian ii explica ce contine micul dejun, valetul apare in dreptul lor cerandu-si scuze.

– Iertati-ma ca va deranjez, telefonul domnului a sunat de doua ori si m-am gandit ca poate este important.
– Va multumesc, vin imediat. raspunde politicos Brian
– Iti urasc telefonul! spune incruntata Amy
– Adica imi urasti job-ul?
– Partial ... hai, du-te si raspunde nu vreau sa ne manance si din putinul timp ramas.

Brian ajunge la receptie si o tanara domnisoara cu parul prins in coada ii ofera telefonul zambind politicos. Deblocheaza telefonul si vede apelurile pierdute de la James. Isi intoarce privirea catre Amy si ii face semn ca nu dureaza decat un minut , Amy scoate limba la el si isi intoarce privirea catre geam precum un copil rasfatat.

– Domnule Jhames ?
– Briaaaaan, dragule, Ce faci? Cum esti scumpule?
– Aaaa...momentan ...
– ... asa, lasa. Am aprobat in aceasta dimineata cheltuiala unui zbor catre Washington, pe numeleeeee...ghici numele Brian.
– Numele meu domnule, va pot explica.
– Scumpule, acolo se afla iubita ta din cate imi amintesc, corect?
– Da domnule
– Ok ... GOD!!! cat ma enerveaza cand trebuie sa ramai atat de formal. Daaaar te inteleg, Brian trebuie sa-ti spun din scurt ceva.
– Va ascult ...
– Sederea ta in D.C. o sa fie prelungita cu inca trei zile.
– Cum ?
– In timp ce tu esti asa ca un print calare pe cal pentru iubita ta, eu urmeaza sa intru intr-o sedinta cu 9 bosorogi labagii, probabil nici penisurile nu le mai
functioneaza. Asa ca, Brian! e vreau aici peste trei zile, ok?
– Nu stiu cum sa va multumesc
– Vorbim mai tarziu, au sosit labagii. In timp ce se pregatea sa inchida telefonul, pe fundal se aude schimbarea brusca a lui Jay, din acel ton feminin si rasfatat, intr-un ton formal de CEO.

Brian zambeste larg de bucurie, o priveste pe Amy care sta imbufnata si se apropie de ea cu o privire trista si un glas grav apasat.
– Amy ...
– Daaa...
– Trebuie sa-ti mai dau o veste ...mai putin placuta
– O Doamne ! S-a intamplat ceva?
– O sa trebuiasca sa ma suporti inca 2 ... aproximativ 3 zile ...
– Ooooo !!! Ieeeeei ! Briaaaan cate am sa-ti arat si sa-ti mai spun ...

Sare in jurul lui fericita si ii saruta la fiecare saritura chipul, el o tine de mana si ii admira esarfa grey care pare ca aproape il incoloaceste. Amy este neschimbata, parul ei roscat si cret, esarfa grey, pantalon de un verde inchis, conversi si o geaca neagra de piele.

Amy ridica zambind cheile masinii inchiriate de la receptie si facandu-i cu ochiul lui Brian in timp ce zdrangane cheile , il indruma grabita catre masina . Brian se afla pe locul din dreapta si o priveste cu multa dragoste si atentie . Dupa un timp ajung intr-o zona periferica la marginea orasului Washington unde are loc si constructia policlinicii lui Amy .
Amy coboara din masina si nu apuca sa faca prezentarile cand arhitectul si inginerul santierului o abordeaza cu planurile in mana sub o furtuna de cuvinte .
Amy isi intoarce privirea catre Brian care o priveste din dreptul portierei zambind .

– Domnilor , el este Brian iubitul meu si astazi o sa ne bucuram de prezenta lui .
– Buna ziua stimabile , un om cu parul carunt si ochelarii pe nas ii strange mana ferm . Eu sunt Arthur, arhitectul domnisoarei .
– Incantat , Brian ... nu apuca sa-si termine prezentarea cand inginerul se apropie si-l intampina cu un ton ridicat .
– Va salut domnule Brian , eu sunt Andrew , inginerul responsabil de acest galagios balamuc. Arthur cheama un muncitor si-l roaga sa aduca tuturor casti de protectie si veste .

Brian ramane in urma celor trei si o priveste pe Amy cu multa afectiune , se uita in jur si observa muncitorii care lucreaza dezor pentru implinirea visului ei .