Extaz anticipat

Capitolul 1 - Făt-Frumos

     Capitolul 1 - Făt-Frumos

Isabella POV.

      În timp ce Alexandra urmăreşte filmul cu mult interes, la care m-a târât sub pretextul că este "unul din cele mai reuşite filme ale anului 2014" şi că are unul din cele mai vizionate trailere, îmi strâng ambele mâini în jurul taliei şi oftez lung. Este vorba despre un film romantic, clasic, o prietenie care se transformă în iubire, dar ce-i drept, cu multe sacrificii. Este vorba despre filmul fenomen "Love, Rosie".

      Cred că ştiu de ce urăsc acest film, îmi aminteşte foarte mult de momentul în care l-am cunoscut pe Marian, fostul meu iubit. După o relație de aproape un an de zile, acesta a pus capăt dintr-o dată. I-a luat vreo trei luni să mă cucerească cu dulcegări, cu promisiuni şi cu câte un sărut nevinovat pe lângă casă, iar apoi, după un an, mi-a dat papucii şi a plecat la Timişoara fără niciun motiv. Şi-a dat demisia de la restaurantul la care lucra de zece luni pe post de chelner, nu a mai plătit chiria, şi-a luat bagajul şi a plecat. Toate aceste decizii proaste doar ca să stea departe de mine şi să îl uit, încât să nu suferim niciunul. Dar oare se gândeşte cât sufăr acum? Cât sufăr pentru că a plecat ca un uragan din viaţa mea? Cât sufăr pentru că a lăsat în spate doar nişte amintiri şi întrebări fără răspunsuri? Oh, cât aş vrea să ştiu ce l-a făcut să pună capăt vieţii sale în Bucureşti, ca apoi să fugă în Timişoara!

      — Nici acum nu înţeleg de ce Marian a plecat aşa din viaţa mea, spun în timp ce Alexandra clatină alene din bărbie spre mine, cu ochii fixaţi spre ecranul uriaș din fața noastră. Şi acum îmi pun aceleaşi întrebări, crezând că pot afla răspunsuri, dar totul este în zadar, continui supărată.

      — Ai mai vorbit cu el de când a plecat din Bucureşți? se interesează Alexandra în timp ce îmi las capul sprijinit de umărul ei şi oftez tristă, privirea lui revenindu-mi în mintea chinuită de cele mai confuze gânduri, întrebări.

      — Nu, spun scurt şi închid ochii, strângându-i cu putere, apoi îi deschid imediat.

      — Nici măcar un mesaj pe telefon? Pe facebook? Pe e-mail? întreabă aceasta în timp ce îşi adânceşte mâna în punga cu florice şi mirosul de caşcaval se simte mai tare.

      — Nu, răspund din nou, iar ochii de un căprui deschis spre verde se întorc îngroziţi spre mine.

      — Dacă aştepţi ca el să îţi trimită vreun mesaj, vreun "Hei, iubito, sunt bine!", face Alexandra o pauză considerabilă şi este din nou atentă la film, apoi privirea revine spre mine. Nici gând, Bella! Tipii ca Marian niciodată nu o să îţi spună de ce ţi-au frânt inima în bucăţele şi de ce au plecat brusc din oraş. Pun pariu că ceva necurat s-a întâmplat cu el. Știu că el era o persoană bună, caldă, atentă, sensibilă și nu ar fi putut să îți facă una ca asta decât dacă ar fi fost împins de situație. Încearcă măcar să te consolezi cu idee asta, spune Alex în timp ce o privesc lung.

      — E posibil, spun în şoaptă, cu o voce uşor răguşită şi în întunericul ce învăluie sala de film, îi pot vedea ochii Alexandrei cum se rostogolesc rapid peste cap. Dacă e altă fată la mijloc? Dacă a găsit pe altcineva mai bun decât mine? Să nu uităm, totuşi, că a lucrat într-un restaurant select! spun cu voce tare în timp ce o persoană din faţa noastră se întoarce spre noi cu privirea aia de "taci dracu din gură!".

      — Ia mai taci! se răsteşte în şoaptă spre mine. Urmărim un film! continuă Alex în cele din urmă şi îmi dreg glasul.

      — Nu îmi pasă de film, spun în şoaptă, în timp ce îmi aşez piciorul drept peste cel stâng. Trebuie să ştiu de ce m-a părăsit, Alex! accentuez ultimul cuvânt, însă privirea îi rămâne fixă spre ecran, nevrând să mă mai audă.