Extaz anticipat

Capitolul 8 - Geografie

Capitolul 8 - Geografie

Isabella POV.

Cu ochii fixaţi pe cana verde închisă de cafea, unde se ascunde lichidul maroniu închis spre negru şi delicios, aburii înconjoară perimetrul.

Sorb câteva guri şi o pun înapoi pe masă, cu ambele palme în jurul ei, încă gândindu-mă la apelul de ieri, din mall.

Cu ochii înlăcrimaţi şi o expresie melancolică pe faţă, îmi amintesc fiecare cuvânt rostit, fiecare cuvânt înainte ca acesta să îmi spună că apelul va fi ascultat şi trebuie să închidă numai decât.

Las una din palme să îmi cadă zgomotoas peste masă şi respir greu, gândindu-mă la tatăl meu. A riscat pentru mine şi chiar dacă apelul a fost scurt, am aflat că e bine, că e în Germania, la sora lui mai mare şi că se va întoarce imediat ce avocatul lui va rezolva totul.

Împing cana de cafea puţin mai departe de laptop şi continui să mă uit după o nouă carte de geografie de la editura Humanitas. Cea veche este ruptacită şi atârnă de un fir de aţă. Cred că dacă o mai deschid o singură dată, o să se împrăştie toate foile pe jos şi asta a fost cu cartea mea.

Observ că preţul a crescut la manuale, ceea ce nu mă miră, căci mama îmi tot spunea că mai bine mi-o lipeşte ea cu scoci de la prima pagină până la ultima decât să ia alta.

Dar nu.

Sau poate aş putea s-o trag la xerox, va fi puţin mai costisitor, dar văd eu cum fac.

În momentul în care soneria sună, las cana de cafea pe masă şi mă grăbesc să răspund.

Cu paşi rapizi mă îndrept către uşa şi atunci când deschid, mare îmi e mirarea!

Zâmbetul larg şi strălucitor dispare imediat ce îl văd pe Zac plasat în dreptul pragului meu.

Înghit în sec şi îmi spun că poate am vedenii, poate e de la febra pe care am făcut-o de dimineaţă şi nici acum nu m-a lăsat.

În momentul în care dau să închid uşa, acesta o împinge cu putere către mine şi îl privesc şocată de tupeul fantastic pe care îl are.

"A venit să ţi-o pună în cearşafurile tale acum" şopteşte vocea interioară din cel mai negru colţ al sufletului meu şi îi spun că nu e adevărat!

- Zac, cum ai aflat unde locuiesc? întreb şocată.

- Nu te bucuri să mă vezi? întreabă acesta cu ambele sprâncene săltate.

- Nu,deloc.

- Şi tu mi-ai lipisit, Bella, spune acesta cu blândeţe în timp ce degetele calde îşi permit să îmi mângâie bărbia, acum alintată de buricele degetelor groase.

- Ne-am văzut ieri, spun sec. Uneori nu ne vedem cu zilele, spun în timp ce acesta aprobă.

- Da, chiar şi atunci îmi lipseşti, spune în timp ce îi îndepărtez degetele de pe bărbia mea şi în momentul în care îmi zâmbeşte, rămân la fel de serioasă şi supărată. Pot intra?

- Nu! Bineînţeles că nu! Mulţumesc pentru vizită! spun în timp ce dau să închid uşa, însă mama apare în peisaj şi deschide uşor uşa.

Mama îşi muscă buza inferioară şi sunt şocată atunci când observ cum se privesc.

Cel puţin Zac, care o priveşte pe mama de parcă ar fi o brioşă cu afine.

Aceştia îşi zâmbesc câteva secunde şi fac schimb de propoziţii în engleză în timp ce eu îl fixez pe Zac care îi face ochi dulci mamei, de faţă cu mine.