Extaz anticipat

Capitolul 20 - Replici tumultoase

Capitolul 20 - Replici tumultoase

Isabella POV.

De ce simţim că facem ceva bun, atunci când de fapt, facem ceva rău?

Acesta este sentimentul care îmi traversează întreaga fiinţă, atacându-mă fără oprire pentru faptul că sentimentele mele pentru Zac cresc din secundă în secundă.

Mă simt neputincioasă sub influenţa lui, exact ca un copil care trebuie să asculte de tatăl său.

În cazul meu, ascult de un bărbat care mă consideră doar un obiect, de unde îşi poate extrage toate poftele carnale sub pretextul sentimentelor pure.

Înghit în sec de nenumărate ori atunci când Zac îşi uneşte mâna cu a mea.

Privesc ruşinată degetele groase cum le strivesc pe ale mele şi după ce îmi găsesc ultima fărâmă de curaj să-l privesc în ochi, îi arunc un zâmbet scurt, care să-i pătrundă rapid în inima.

Dar întrebarea este următoarea: ar putea cineva să pătrundă în inima lui Zac?

- Îţi mai aminteşti locul acesta? mă întreabă zâmbăreţ, ochii strălucindu-i ca nişte cristale.

Arunc o privire în jur, cu ambele mâini lipite de ceafa transpirată, încă îngândurată şi îngrijorată pentru Zac.

În timp ce persoanele trec pe lângă noi cu o viteză fantastică, fiecare femeie fixându-l pe Zac ca pe un tort de ciocolată, observ că acest bărbat are ochii fixaţi pe o singură persoană. Eu.

Mâinile încă ne sunt strâns unite, căldura care se resimte aproape că mă coploseste, însuşi Zac observă faptul că sunt transpirată.

Transpirata de la emoţii, de la gândurile negative nenumărate, toate strânse în capul meu, inima care bate ca o nebună în piept, toate acestea îmi dau o durere fantastică de cap.

Zac mă strânge de mâna transpirată cu ambele palme şi mă las trasă cu putere de el, acum noi devenind persoanele grăbite de mai devreme. Îi zâmbesc, pentru că văd ceva nou în privirea lui. Se vede seninitatea cu care acţionează, liniştea care se aşterne pe chipul lui atunci când ochii ni se întâlnesc. Pur şi simplu se simte eliberat de orice secret faţă de mine, ca şi cum i s-a luat o piatră de pe inima în momentul în care a strâns ochii cu putere, a tras aer adânc în piept şi a început să îmi povestească despre plăcerile lui ascunse, despre metodele care îl satisfac fără îndoială.

Ochii mi-au picat în pământ şi rămân la fel de îngândurată ca mai devreme, pierdută în reveria ce prevesteşte inevitabilul: o tură sănătoasă de plâns.

În momentul în care mâinile lui Zac se mută peste umerii mei şi mă strâng cu putere, îmi schimb direcţia ochilor către el, apoi în faţă, observând patinoarul.

Trag aer adânc în piept.

Aici ne-am cunoscut, aici a fost momentul în care atracţia reciprocă şi-a spus cuvântul şi totodată, momentul în care am cunoscut cu adevărat sentimentul de dragoste la prima vedere.

Îmi duc mâna stânga, uşor tremurândă, peste cea a lui Zac şi înaintez, zâmbăreaţă, de parcă ar fi prima oară când mă apropri de el.

Privesc în parte fiecare persoană care patinează entuziasmată...

Persoanele care ştiu să patineze, exact ca Zac, dar şi persoane care învaţă, ca mine.

Răceala gheţii se simte cu uşurinţă şi pielea mi se zbârleşte în următoarea secundă.

Degetele fierbinţi ale lui Zac mă ating uşor, energia zbârlind pielea mai tare, aceasta devenind exact ca cea de găină. Zac îşi lasă capul să cadă în scorbura rece a gâtului meu, frecându-şi uşor, tandru, obrazul de pielea fină, respiraţia aproape că mi se opreşte.