Sirius Black - Intorsatura vietii

Capitolul 1

A doua zi, m-am trezit mult mai devreme decat as fi vrut. Nu am mai avut somn, asa ca am coborat in camera comuna. Acolo erau doar cei din ani mai mari. I-am salutat pe cativa si am mers spre portret. Dar m-am oprit and mi-am auzit numele strigat de o voce cu un puternit accent frantuzesc. Emily alerga spre mine.
-Buna dimineata! am spus zambind.
Imi placea sa o vad, era frumoasa si nu puteai sa nu ii sorbi, evectiv, cuvintele, era prietenoasa si dulce.

-Buna! a spus cand a ajuns langa mine. Voiam sa te rog...
Dar cum nu mai continua am spus:
-Cu ce te pot ajuta?
-Umm...pai Lily mi-a spus ca imi va arata unde trebuie sa ajung dimineata, dar inca nu s-a trezit si nu am vrut sa o deranjez, e inca devreme...
-In Sala Mare trebuie sa fi? am intrebat
-Da...
-Atunci, haide! Sa mergem! Intr-acolo ma indrept si eu!  am deschis portretul si am invitat-o sa o ia inainte.

Pe drum mi-a povestit despre Beauxbatons, care nu ma interesa in mod deosebit dar imi placea cum povesteste. Parea ca a iubit locul acela.
Cand am ajuns la o treapta capcana am prins-o de mana.
S-a uitat ciutat la mine.
-Ai grija la treapata aceasta! Este doar o iluzie, iar daca vei calca pe ea iti vei prinde piciorul.
-Ah! a spus si a sarit peste treapa indicata. Mai sunt si altele ca aceasta?
-Altele? am intrebat razand. Hogwarts e plin de mistere! expresia ei era intrebatoare. Si ca sa iti raspund la intrebare, da, mai sunt destule. De asemenea si scarile se misca, asa ca ai grija unde vrei sa ajungi si pe ce scari urci!
-Sunt atat de multe de retinut! Cum reusesc cei de aici?
-Pai, majoritatea prind un reflex in ceea ce priveste treptele lipsa! Iar ceilalti vin aici de la 11 ani! si i-am facut cu ochiul pentru ca se uita la mine.
A zambit, dar nu a mai spus nimic.

In Sala Mare s-a asezat langa mine.
-Unde este biroul doamnei profesoare McGonagall? a intrebat cu orarul in fata, se uiata la orele de azi.
-La primul etaj, a cincea usa pe dreapta din capatul de est al coridorului.
-Iar asta e...a intrebat nesigura.
-De la scara de marmura. am completat.
-Aha! Sper sa ajung unde trebuie...
Dar a fost intrerupta de posta de dimineata. In fata mea s-a oprit o bufnita mare neagra, cu o scrisoare in cioc. Era de la parintii mei. Mi-am dat ochii peste cap, enervat. Ce mai voiau de la mine?
Emily parea incantata la vederea bufnitei, dar cand a incercat sa o atinga aceasta a muscat-o.
-Imi cer scuze pentru asta, aratand spre degetul ciugulit, nu e cel mai bun animal de companie.
Bufnita s-a uitat cu ura la mine, iar apoi si-a luat zborul.
Am deschis in sila scrisoarea. Am ramas oarecum surprins cand am vazut ceea ce scria. Ma asteptam sa o faca cat mai curand, dar ieri i-am vazut la gara si ar fi putut sa mi-o spuna in fata. Urmau sa ma supuna ,,Tribunalului familiei", iar subectul era dezmostenirea mea. Traditii idioate. Am rupt scrisoarea si am privit masa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-S-a intamplat ceva? intreba incet Emily.
-Nu, doar familia....
Cum nu am continuat, ea doar a aprobat din cap si si-a vazut in continuare de micul-dejun.

Inca o calitate a ei. Nu era curioasa si nu se baga neintrebata in treburile altora.
Nu dupa mult timp au aparut si restul strengarilor si Lily.
Lily era nervoasa din cauza unei farse pe care a incasat-o din plin.
-Evans, nu e vina mea! Nu eu am facut asta! a spus James incercand sa o convinga pe roscata.
-Are dreptate! Nu noi am facut farsa de data asta! l-am sustinut pe James.
-De data asta? Adica voi faceti in general chestii...dar Emily s-a oprit imediat pentru ca toata lumea se uita la ea.
-Da, a spus Lily, ei de obicei fac tampenii de genul. Unde se intampla vreo calamitate e de obicei vina lor!
Emily i-a zambit.

Inainte de a pleca McGonagall a venit la noi.
-Domnisoara Decoeur, as vrea sa vad nivelul tau, asa ca te voi ruga sa vi la mine in birou! a spus autoritar.
-Nivelul de vraji? a intrebat Emily, iar cand profesoara a afirmat aceasta si-a indreptat baghea spre masa si imediat a inceput sa leviteze cu tot cu elevii de la Gryffindor ramasi in urma. La Beauxbatons am fost la cursuri de nivel avansat.
-Ei bine, atunci poti pleca la ore cu prietenii tai, dar tot vreau sa discutam. Asteapta bufnita mea! apoi a plecat spre masa profesorilor.
Remus si Emily au inceput sa vorbeasca despre vraji, imediat fiind sustinuti de o Lily foarte entuziasmata.
-Deci, Padfoot, azi dupa ore mergem sa jucam putin quidditch? Vreau sa simt putina libertate!
-Normal Prongs! Abia astept! Apropo, de simtitul liber, am primit de la parintii mei vestea ca probabil voi fi dezmostenit!
-Ce? Remus parea foarte surprins.
-Era de asteptat, chiar ma intrebam de ce le-a luat atat de mult...
-Cum de pot face una ca asta? a intrebat si Lily. Ea mereu incerca sa para nepasatoara fata de noi, dar prietenia cu Moony a apropiat-o de gasca.
-Nu ai de ce sa te miri, oricum nu ma mai intereseaza de ei. Mama e cea mai odioasa fiinta pe care am cunoscut-o, poate sa isi pastreze casa si averea si sa si le bage in...
-Sirius!!! m-au intrerupt Remus si Lily la unison.
-Ce-i?! am intrebat, James se abtinea cu greu sa nu rada. Ce-i?! am intrebat din nou.
-Stim deja ca nu mai ai respect fata de noi, dar macar pentru Emily abtine-te! a spus Lily indignata.
Am privit-o pe Emily, care se uita la mine. Cand a auzit ce a spus Lily a rosit si si-a lasat privirea in jos.
Ne-am terminat discutia inante de a intra in clasa de farmece.

Buna dragilor!! Ce mai faceti? Daca v-a placut acesta capitol va rog sa votati.
Va astept parerile! ✌😊✌