Sirius Black - Intorsatura vietii

Capitolul 12

-Umm...si care sunt planurile tale pentru azi? intreba Emily cand se desprinse din sarut.
-Simplu! Sa stau aici cu tine! am spus si am sarutat-o din nou. A zambit si nu s-a opus.
Eram in dormitorul baietilor, dar eram singuri. Sterngarii erau la Hogsmade, iar noi doar am profitat de ocazie. Stateam intinsi in pat si ne sarutam. Ce imi puteam dori mai mult? Cand Emily s-a departat din nou de mine, am scos un marait profund si enervat.
A inceput sa rada.
-Fii serios, Sirius! a spus.
-Eu sunt mereu serios! M-am apropiat din nou de ea dar si-a pus mainile pe pieptul meu si a pastrat distanta. Eram derutat si o priveam acum cu interes.
-Trebuie sa vorbim...a spus si a primit un oftat drept raspuns. M-am sucit pe spate si am fixat tavanul.
-Ceva ma face sa cred ca e o discutie foarte serioasa! cand a incuviintat din cap am adaugat: ai aflat cumva de farsa pe care i-am facut-o lui Snivellus? fata ei era neutra pana cand cuvintele mele i s-au asezat in minte; dupa aceea era intruchiparea surprinderi. Mi-am pastrat expresia cat de seriaosa am putut, poate incercarea mea de a o abate de la subiectul pe care eram sigur ca il va aborda a reusit.
-Ce i-ai mai facut bietul Snape? a intrebat fara inflexiuni.
-Bietului Snape? Il sti macar pe tip? Este unul dintre cei care, nu mai departe de ieri, erau gata sa ne blestme pe toti! am spus si enervarea a crescut in mine. Ma privia dezamagita asa ca am simtit nevoia sa adaug; Ca sa stii, nu, nu i-am facut nimic bietului Snape! Am accentuat destul de sarcastic ultimele cuvinte.
Il consideram pe Snape la fel de vinovat ca pe Voldemort insusi pentru ceea ce a reusit sa ii convinga pe atatia, incluaiv pe parintii mei. Ei erau asa de mai mult timp, nepasatori de nimic altceva decat de sange, dar ma gandesc la cate alte famili a distrus. La cati alti frati a distrus. Refuzam sa recunosc acum, nu mai puteam accepta, ca Regulus era fratele meu. Am crescut impreuna si imi era greu sa privesc cum fratele meu era nefericit, cum suferea, pentru ca stiam ca o face. Puteam vedea in ochii lui si nu puteam face nimc. M-a respins, iar eu am plecat. Definitiv.
Deci da! Snape era vinovat, Bellatrix era vinovata si toti vei care il urmau pe el.
-Nu stii absolut nimic despre el, dar ii iei apararea! intensitatea vocii mi-a scazut treptat, dar tonul cu nuanta acuzatoare era acolo, prezent.
-Sirius!.... a sopstit si s-a apropiat de mine. Mi-a prins obrajii in palme si m-a obligat sa o privesc.
-Nu! am spus si m-am foartat sa zambesc. E ok! ma privea neincrezatoare. Serios! am spus, si am ramas surprins. Chiar ma crezuse. Eram atat de priceput in a-mi ascunde emotiile? Doar o faceam de ani de zile.

Am coborat la pranz in Sala Mare. Emily a abandonat tentativa de a discuat cu mine, doar a stat si m-a tinut in brate in timp ce eu ma afundam in ganduri. Am gasit locuri la marginea mesei unde era liniste.
Nu dupa mult timp au venit si ceilalti si ni s-au alaturat. Peter lipsea.
-Cum a fost in Hogsmade? am intrebat cat de normal puteam. Remus mi-a aruncat o privire intrebatoare, dar l-am ignorat.
-A fost frumos, doar ca vantul era rece. A spus Lily. Uite, Emily, asta e pentru tine. Si i-a intins o cutie. Ceai?
James s-a asezat vis-a-vis de mine.
-Padfoot, azi avem antrenament pentru Quidditch. Se apropie meciul cu Ravenclaw si vreau sa fim pregatiti. Daca vom castiga ajungem in finala!
-Cu Slytherin asa-i? am intrebat sincer entuziasmat. Adoram Quidditch-ul.
-Dap, sa speram ca vom reusi. Meciul cu Ravenclaw este sambata viitoare.
-Ce? am spus surprins. Sambata viitoare?
-Îhî! a aprobat in timp ce isi umplea farfuria.
Nu mi-am dat seama cat de repede a terecut timpul.

Iesisem pe teren. Era ora 4:30 pm. ceea ce insemna ca aveam la dispozitie cel putin 3 ore de antrenament pana sa se intunece.
Quidditch-ul era relaxant. Am avut parte de un zbor mult mai placut, acum ca puteam dormii si nu mai cadeam de pe matura. Nu am ratat nici o aruncare, ceea ce, desigur, mi-a crescut increderea in mine.
Adrenalina imi pulsa prin vene cand am coborat din nou cu piciaorele pe pamant, 4 ore mai tarziu. Echipa s-a descurcat atat de bine incat James le-a propus celor de la Hufflepuff un meci amical, pentru antrenamet.
Gryffindor a castigat. Prongs a prins Smiciul, care ne-a adus un avans de 150 de puncte.
-Sper ca veti castiga urmatorul meci, baieti! Am pus pariu cu o prietena din Ravenclaw. a spus Alice Fortescue trecand pe langa noi pe hol, zambind incurajator.

M-am intors in Salonul comun si am urcat in dorimor unde m-am schimat in acelasi cliseu vestimentar ca de fiecare data cand nu purtam uniforama. Mi-am luat geaca de piele si am plecat spre Padurea Interzisa.
-Unde mergi? a intrebat Emily cand am trecut a doua oara prin Salon.
-Sa iau o gura de aer! am raspuns mergand spre gaura din portret.
-Dar, am auzit-o protestand, ai stat 4 ore afara la aer.

Am ocolit lacul reflecatand la cat de mult mi se schmbase viata in ultimul an. Singur, in linistea apasatoare din jurul castelului ma simteam din nou inlantuit in inchisoarea mintii mele. Ajungand in Padute m-am asigurat ca nu ma urmareste nimeni si mi-am luat format de animag. Labele mari ale cainelui negru au lovit pamantul reavan al Paduri si m-au eliberat in acelasi timp. Animale nu simteau ce simteau oamenii. Cunosteau loialitatea, dragostea si tristetea, dar agonia, grija si mahnirea dispareau.
Am urmat acelasi traseu spre inima Padurii ocolind paienjenii uriasi. M-am asezat langa un copac gros si plin de muschi pe covorul de frunze uscate care amortiza duritatea pamantului.

Viata mea se schimbase mult in ultimul an, stiam asta, dar inca simteam ca este ceva in neregula. Unii ar fi spus ca abilitatea de a te transforma in caine poate fi o problema foarte seriosa!
Este ciudat cum functioneaza mintea omului: cand esti impreuna cu alti oameni, te simti strain si vrei sa auzi linistea impaciuitoare, iar cand esti singur ai fi in stare sa iti blestemi zilele pentru alegetile facute, cand esti singur realizezi cat de singur esti de fapt in viata. Te nasti singur, traiesti singur (pentru ca nu este nimeni in capul tau care sa te linisteasca) si mori singur. Singuratatea este inevitabila, dar oare si nefericirea?

Buna dragilor! Am revenit cu inca un capitol, care sper sa va placa :)))