Sirius Black - Intorsatura vietii

Capitolul 13

M-am intors din Padurea Interzisa tarziu dupa miezul noptii si ma asteptam sa gasesc liniste in Salon, dar spre surprinderea mea, cineva era acolo.
Emily.
Cred ca a asteptat sa ma intorc. M-am apropiat de ea si am trezit-o. Doarmea intr-o pozitie destul de inconfortabila.
-Hmm...cat e ceasul? a intrebat cu ochii inchisi.
-Aproape 4, iubito! am spus, iar vocea mea a actionat asemenea unei cani de cafea.
-Sirius! Unde ai fost pana la ora asta? a intrebat ingrijorata. Dupa ce mi-a auzit raspunsul: „Prin Padure“ ma privea socata. Daca te ataca cineva? a intrebat.
-Sunt animag, ai uitat? Cainii se inteleg bine cu creaturile din Padure. am ridicat din umeri.
Dupa alte cateva intrebari pe care mi le-a adresat s-a hotarat sa plece la culcare. Am urcat si eu in dormitorul baietilor, pregatind ceva ce nu am mai facut de mult: o farsa de proportii epice.

Am dormit 2 ore apoi l-am trezit doar pe Prongs. Remus era perfect, iar noi am decis ca ar fi mai bine sa nu il implicam.
Pandeam pe coridorul de la subsol, nu prea departe de Salonul Comul al casei Slytherin. Primul grup de elevi care avea sa plece spre Sala Mare urma sa inceapa o zi proasta. Era sambata astfel, nu era nevoie sa ne grabim pentru ore, nu ca am fi facut-o oricum.
Dupa o jumatate de ora cativa elevi din anul 5, cativa boboci si 2-3 din anul 4 au parasit Salonul. Cateva vraji aici, o vraja acolo, un pachet de bilute mirositoare explozive, un cazan de marzga verde (sterpelit de la ora de Potiuni) si niste elevi nefereciti. Reteta perfecta pentru farsa perfecta.

O ora mai tarziu eu si James eram in biroul doamnei profesoare McGonagall. Cea din urma mai avea putin si scotea foc pe nari si abur pe urechi. Era mai mult decat suparata. Furia ei era apocaliptica. A trantit usa si ne-a facut semn sa ne asezam.
-Nu pot sa va spun cat de suparata sunt! A fost liniste in castel o saptamana si v-ati gandit ca era deja prea mult? Black, Potter sunt dezamagita!
-Dar doamna profesoara, nu este vina noastra! a spus James cat a putut de serios. I-am aruncat o privirea amuzata si am zambit in barba. McGonagall m-a observat, facandu-ma sa imi fixez pantoful drept.
-Oh, serios, Potter? Nu este vina voasta? Si, va rog sa ma luminati, a cui este vina? a intrebat profesoara facand eforturi uriase sa nu ne ia la palme.
-Acei Slytherini au trecut pe acolo chiar in momentul in care noi faceam vraj... inainte sa poata termina a fost intrerupt:
-Scuteste-ma, Potter! Din cauza voastra, doua coridoare de la subsol nu pot fi folosite pana nu le curata domnul Filch (care mi-a propus niste metode neconventionale in care sa va petreceti detentia) -James a oftat surprins cand a auzit de detentie, de parca nu se astepta- Da, Potter, detentia! Veti petrece fiecare seara de sambata a urmatorelor 6 saptamani curatand infirmeria, Sala Trofeelor si turnul de astronomie! Fara vraji!

-Nu imi vine sa cred ce ati facut! Lily era reloltata, in timp ce Remus, care era foarte amuzat, incerca sa para serios. Potter, sunt absolut dezamagita, a inceput Lily in timp ce el o privea neutru, parca ti-am spus ca la urmatoarea farsa vreau sa particip si eu! James a ridicat din sprancene si gura i s-a cascat involuntar. Remus o privea de parca nu a auzit, in timp ce eu si Emily radeam.
-Evans, nu credeam ca esti genul care face asa ceva! a spus Prongs acum amuzat.
-Dar esti perfect! a spus Emily de parca celeilalte fete nu ii era clar.
-Hei, putina distractie nu strica! a raspuns. In plus i-am vazut pe cei carora s-a abatut necazul. Buna treaba, serios! S-a ridicat si a adaugat: Nu am spus nimic! Nu ma cunosteti, nu va cunosc! i-a facut cu ochiul lui James care era socat si a plecat (probabil spre biblioteca).
Remus ne privea intrebator.
-Nu te supara, Moony! Nu am vrut sa iti facem probleme! am spus, iar el a aprobat din cap, ne-a zambit si apoi a plecat dupa Lily. Emily doar a clatinat din cap si a plecat.
James ma privea, cand l-am privit la randul meu ne-a apucat din nou criza de ras care cel mai probabil ne-a dat de gol si prima data.

La 8:30 p.m. am coborat impreuna cu Prongs in biroul lui McGonagall. Ne-a spus sa mergem in infirmerie, unde madam Pomfey ne va arata ce avem de facut.
Am strabatut cateva culoare in liniste, pana cand James s-a hotarat sa spuna:
-Putea fi mai rau, sti? Ar fi putut sa ne dea detentia pana la sfarsitul anului! avea un aer filosofic.
Am ras si am adaugat: „Ai dreptate!“

Am stat doua ore si jumatate in infirmerie, curatand pe ici si colo. Madam Pomfey era foarte organizata si nu lasa mizerie la locul de munca, totusi nici noi nu am stat. Am frecat ferestrele si pervazele, am maturat si am spalat podeaua.

Cu toate ca nu aceasta era metoda noastra preferata de a ne petrece timpul, am ras de prostia noasta, si radeam si mai tare cand infirmiera ne șușotea sa nu mai facem galagie. Era greu sa ma gandesc la problemele mele cand radeam si glumeam cu cel care imi era ca un frate. Ma intriata uneori gandul asta: ca James imi era mai mult frate decat Regulus. Mi-am iubit fratele, dar intre noi au fost puse bariere pe care nu am avut curajul si ambitia sa le trec. Nu am putut sa imi calc in picioare demnitatea, am refuzat sa imi cer scuze, iar el era incapatanat si nu voia sa isi recunoasca greselile. James era cel mai bun prieten al meu. Familia lui m-a primit si m-a tratat ca pe un fiu de la inceput, acum lasandu-ma sa locuiesc in casa lor, fara sa ma judece pentru alegerile pe care le-am facut. James a fost mereu cu mine si m-a sustinut, la fel ca si Remus, iar asta a contat. Mi-a dat incredere in mine si m-a facut sa ma gandesc ca poate si eu merit iubire. Pentru ca pana la urma ei erau familia mea, ei erau cei pentru care mai bine as fi murit decat sa ii tradez, cei care nu ma abandonau ca pe un caine nedorit.

Buna dragilor! Inca un capitol la orizont! Vreau sa va multumesc pentru sustinere si pentru ca va faceti timp sa cititi aceasta carte!
✌😊✌