Kpop One-Shots

Kim Taehyung

"Oh, haide..trebuie sa fie pe aici..."
Ai cautat cu disperare, de parca lume s ar sfârși dacă nu ai găsi-o imediat. Ai cautat și ai tot cautat. Ți-ai lăsat ușor corpul sa se topească, până fundul îți atinsese podeaua rece, lăsându-ți capul sa se lovească ușor de raft. Sentimentul de disperare te cuprinsese cu fiecare secundă iar golul din stomac devenise mai mare cu fiecare secundă ce trecea. Capul vâjâise din ce în ce mai tare și el și simțeai cum mai are puțin și bufnește ca o bombă. Ce-i drept, erai contra cronometru, fapt care ți-ar putea salva ultima speranță.
Ai lăsat capul sa cadă pe genunchii ușor juliți, acum strânși la piept, materialul deja având câte o mica baltă pe ei.
Încă ii auzeai vocea groasă dar dulce cum te striga, miere parcă preligându-se din fiecare nume pe care îl folosea sa îți atragă atenția iar acum stropii de ploaie erau singurii care îți atrăgeau atenția acum.

În liniștea ucigătoare, ai auzit un bâzâit din coltul camerei, de pe masă, mai exact. L-ai luat, tremurând de parca urma sa fi ucisă brutal de cine urma sa vezi ca e pe ecran.
"Doamne..." ai lăsat un respirat ușurat. Era Jungkook, prietenul cel mai bun al respectivului. Ce urma sa faci? Dacă răspundeai, nu aveai la ce sa te aștepți decât la întrebări stupide la care n ai fi putut găsi răspuns. Ai apăsat cu grijă butonul verde de pe ecran și ai dus telefonul la ureche ușor.

"Jungkook? De ce suni?" ai început tremurând
"N/T? P-plângi? Ești bine?" se auzise vocea îngrijorată de pe cealaltă linie
"Nu Jungkook, nu. Nu sunt. Te rog nu începe cu întrebările, crede-mă ca vreau doar liniște și o șansă. Atât. Asta e tot ce îmi doresc. Doamne, dacă ai știi cât de mult as vrea sa dau timpul înapoi. Numai dacă as putea, as merge pe coji de ouă sa nu mai vad ce s a întâmplat în fața ochilor mei. Numai dacă ai știi cât de mult as vrea sa îl am aici-"

"Sunt aici."
Vocea...vocea semăna izbitor cu a lui. Era imposibil sa fie el.
Dar dacă....era totuși el? Ce urma sa facă? Sa se facă ca nu a fost nimic între voi? Sau sa te strângă în brațe, în bratele lui mai călduroase decât altele, spunându-ti cât de mult tine la tine și și cât de mult i-ai lipsit?
Ai încremenit pe loc. Nu știai ce sa faci. Sa te întorci? Să ii vorbești fără să te întorci cu fața la el, de dragul de nu a plânge și sa te arunci în bratele lui? Hah, prea frumos sa fie adevărat, așa-i?
"Tu ești?" ai întrebat cu vocea tremurândă.
"Cine altcineva ar putea sa fie?" a răspuns încet. I-ai închis telefonul lui Jungkook, lăsându-l cu ochii-n soare înainte sa faci pasul. Oh Doamne, parcă nu a fost niciodată atât de greu sa respiri.

1. 2. 3.
Te-ai întors la numărătoare, inima bătând mai repede ca niciodată.
Era el, într-adevăr.
Părul ciufulit și moale de ieri era acum ud, picuri de apă încă curgând din șuvițele sale pe podea. Hainele erau fleașcă și era palid, de parca nu ar fi mâncat de săptămâni.
O lacrimă se scurge pe obrazul tău, văzându-l în halul ăsta. Băiatul iubăreț și sănătos care era mereu prin casă cu zâmbetul lui pătrățos stă acum în fața ta, de nerecunoscut.

"Taehyung.."
S-a apropiat de tine într-o secundă și te-a luat în brațe strâns. Inima sa era singurul lucru care îl mai încălzea, acum bătând și ea cu putere. În ciuda faptului că hainele lui ude și reci îți făceau corpul sa tremure și mai rău, ai preferat sa rabzi, pentru el. Pentru îmbrățișarea lui. Ți-ai lăsat capul sa cadă pe pieptul lui, fiind urmat de un mic sărut lăsat în creștetul capului tău.

Ți-ai ridicat capul, destul cât sa ii vezi fața palidă și rece, lacrima lui de pe obraz, căzând în urmă pe al tău obraz cald și roz.
Ai scos mâna din bratele lui și i-ai mângâiat ușor obrazul.
"Îmi pare rău N/T...imi pare extrem de rău..."
"Si mie îmi pare rău Tae...pentru tot...nu ar fi trebuit sa reacționez asa. Dar...cu-"
In momentul ăla băiatul scosese repede o cutie mica roșie din buzunarul pantalonului ud.
"Asta?"

Nu îți venea sa crezi. Tot timpul cutia era la el?
"Cutia a fost tot timpul la tine? Ce ai făcut cu ea?" ai întrebat uimită
"Nu puteam sa plec fără ea, știi? E ca un...talisman, un breloc ce-mi ține noroc. Și sunt mai mult ca sigur ca ăsta îmi ține de noroc. Fără cutia asta e ca și cum n ai fi lângă mine. N-as putea sa plec fără ea.
Cutia aceea era primul cadou, un breloc mov, culoarea lui preferata, de la prima voastră întâlnire, pentru Taehyung. Iar el are grija de cutia asta ca din ochii din cap, însemnând ca nu pleacă nicăieri fără ea.

A aruncat cutia undeva pe jos și și-a pus ușor mâinile acum puțin calde pe obrajii tai fierbinți, uitându-se mai întâi cu grija și adorație în ochii tăi, parca uitându-se în Univers, mai exact lumea lui. Și-a lipit delicat buzele de ale tale, acum incalzindu-se deabinelea. Ii lipsea sa te țină în brate și sa aibe grija de tine. I-a lipsit la propriu ființa fără de care nu s ar fi simțit complet.
I-ai răspuns sărutului fără a mai gândi, fără regrete.

Te privea cu atenție și admirație, practic analizand din nou și din nou fiecare detaliu al tău. Era bine sa îl ai din nou în preajmă.
"Promiți ca nu vei pleca din nou?"
"Promit."

Stefylik02  Uh, da:) după ce am văzut mesajul(scuze ca l am vazut asa târziu lol) am zis sa îl fac chiar acum pentru ca why not? :))) nu e chiar genul meu și habar n am dacă e și al tău dar am terminat o kdrama și eram în my feelings))) dacă nu îți place poți sa îmi dai mesaj oricând, sa îmi zici ce nu îți place. mersi ca mi-ai dat request, e primul vreodată:))) sper ca ti-a plăcut💗enționează un utilizatormenționează un utilizator