Kpop One-Shots

Hwang Hyunjin

"Fetelor, cred ca Yeji s-a îmbătat..și mai rău decât data trecută. "
Era o seara obișnuită de duminică. Cum deja ți-ai terminat temele și proiectele, prietenele tale te-au "scos" din casă și ați ieșit la ceva de băut.

"Din nou? Vai de mama ta Yeji.." zise exasperată Ryujin
"In seara asta nu te mai duc acasă sa știi."
"Dar Ryujin..stii- cât de mult imi- p-place sa merg- cu tine-" zise printre sughițuri Yeji, făcând ochi de cățeluși.
"Off..e ultima oara îți jur!"
"Cred ca ar trebui sa plec și eu..s-a întunecat deja iar mâine avem școală" zise Lia
"Și eu la fel.." ai zis uitându-te deasupra ta, văzând cerul închis plin de stele.
"Aveți grijă bine? Sper sa ne vedem intregi la minte toate, ai auzit Yeji?" spuse Ryujin punând accent pe ultima frază.

După toată discuția v-ați despărțit și ați mers pe drumuri diferite.
Ai dat imediat coltul și ai ieșit de pe aleea unde se afla terasa unde ați stat adineauri. O ușoară prezență se simțea în spatele tău. Un metru distanță. Suna mult dar pare extrem de aproape. Ai tras ușor cu ochiul și l-ai zarit pe tipul cu șapcă neagră care ii acoperea jumătate din față, îmbrăcat tot în negru, inclusiv încălțările.

Ai scos telefonul încercând sa te prefaci ca vorbești cu cineva, cu gândul ca asta îl va speria și va pleca. Însă nu a fost de niciun folos din păcate.
Persoana grabise ușor pasul. Îl simțeai cât mai aproape cu fiecare pas pe care îl făceai.
Următoarea dreaptă dădea direct spre centrul orașului. De obicei oamenii ies la plimbare noaptea sa admire luminile străzii și sa își umple plămânii cu aerul curat al serii, asa ca ai luat-o pe acolo ca în orice caz, sa ai la cine sa apelezi dacă se întâmplă ceva.

Acolo, ai zărit un băiat înalt, uitându-se in telefon și probabil își aștepta prietenii.
Arăta bine ce-i drept. Era îmbrăcat bine și nu arata ca o persoana rea, ci doar cu un gust al modei mai diferit.
Ai strigat, încercând sa ii atragi atenția cu un salut. Încercai din răsputeri sa îl faci sa pară cât mai apropiat de tine. Ai fugit spre el și i-ai făcut un semn subtil cu ochii, indicând străinul din spatele tău.

"Hey, mă așteptai de mult?"
"Uhh..nu. Ai venit la timp!" răspunse, dându-și seama imediat de situație.
Băiatul vazuse străinul cum trăgea cu ochiul spre voi doi din distanță.
"E iubita mea. Nu mai e nevoie sa te ții după ea." strigă băiatul zâmbind fals.
Străinul nu zise nimic, dăduse simplu afirmativ din cap zâmbind și se întoarse spre drumul lui.

"Îți mulțumesc din suflet. Tipul ăla mă urmarea de 10 minute încontinuu."
"Nu ai pentru ce. Ți s-a mai întâmplat pana acum?"
"As putea zice. Adica tipul ăsta locuiește pe aici, iar noaptea mereu iese. M-a mai urmărit de câteva ori însă nu atât de mult ca și acum."
Brunetul a văzut mâinile mici încă tremurând.
"Nu mai trebuie sa îți fie frică. A plecat."
"Imi pare rău..."
Mișcările sale bruște te-au făcut sa tresari.
"Vrei sa te duc acasă?"
"Nu...sunt b-"
"Știi ce nici nu te mai întreb. Nu te pot lăsa să mergi singură din nou. E prea periculos."
"Dar-"
"Niciun dar. Te iau pe sus dacă nu mă asculți."
"Offf..bine, să mergem.."

Drumul era ciudat de liniștit. Tocmai ce ai scăpat de un străin și acum te duci cu altul acasă. Dar te simțeai mai în siguranță cu el, ca și cum te-ai fi cunoscut cu el de ani.

"Apropo, sunt Hyunjin. Tu? Sau lasă, poate nu vrei sa îmi spui-"
"Sunt N/T."
"Oh..N/T..f-frumos nume."

La început ați făcut un ușor schimb de vorbe, însă după ceva timp ați început sa vorbiți mai mult și sa râdeți ca doi oameni beți pierduți pe străzile răcoroase ale orașului. Surprinzător, nu era genul de băiat care sa te mintă în legătură cu întâmplarea de azi. Când ți-a zis ca nu te mai lasă singură nu s-a referit la faptul sa vrea sa îți facă vreun rău, ci la simplul fapt ca a prins ceva pentru tine, în ciuda faptului sa v-ați întâlnit nici măcar acum o oră.