Kpop One-Shots

Na Jaemin

Era o dimineață rece și fără culoare. Te simțeai rău iar corpul îți fierbea încă de aseară. Tensiunea urca și cobora fără oprire și aveai frisoane. Liniștea în casă era una ciudat de liniștitoare.
Ți-ai deschis ochii de la sunetul unor chei.
N-ai băgat de seamă, din moment ce poate era mama ta care își uitase lucrurile acasă când se grăbea sa plece la muncă. Era mai mereu ocupată, asa ca ai învățat sa ai grija de tine singură, din moment ce abia dacă stătea o zi acasă, asa ca ai închis ochii la loc și te ai înfășurat în pătura groasă.

"N/T? Unde ești?"
Asta clar nu era vocea mamei tale, ci una masculină și cunoscută.
Ai coborât din pat cu pătura peste tine și ai deschis ușa camerei tale.
Ai coborât ușor scările și acolo l-ai văzut pe iubitul tău, Jaemin cu o față nedumerită.
"Jaemin? Ce cauți aici?"
"N/T! Doamne câte griji mi-am făcut. Știi ce ala telefon? Eu țin minte ca ai unul. Unul negru cu husă cu saptișpe mii de culori pe el. Greșesc sau nu? De ce nu răspunzi la telefon?" pe fața băiatului se vedea oboseala și exasperarea. Te-a strâns în brațe tare și ți-a sărutat fruntea. Fruntea care fierbea.
Jaemin a rupt îmbrățișarea brusc și și-a pus mâna pe frunte. Nu greșea. Tu chiar aveai febră mare.

"N/T..fierbi!" băiatul te ridică imediat stil mireasă și te-a dus înapoi în camera ta și te-a așezat ușor pe pat.

"Sa nu te prind ca te miști, ai înțeles? Ma duc sa iau niște medicamente din cabinet, revin imediat. Sa nu te miști!"
se asigură de două ori ca nu faci nimic și a fugit.

Băiatul a coborât repede spre bucătărie și a aruncat un prosop pe umăr, într-o mână un pahar cu pastile înăuntru iar în cealaltă mână un bol cu apă rece.
A urcat ușor scările și a deschis ușa cum putea mai bine cu piciorul.

"Lasă ma sa te ajut-"
"Am zis un lucru N/T."

Când era vorba de tine era primul sa știe ce se întâmplă și mereu te ajuta, indiferent de situație. Dar atunci când nu te simți bine, era pur și simplu mama ta. Nu te lăsa să faci nimic și se oferea sa o facă el în locul tău.
Ține extrem de mult la tine și nu te-ar lăsa niciodată singură. Atunci când ai nevoie de el, este primul ajutor și singurul care te înțelegea exact.

Jaemin s-a așezat pe marginea patului lângă tine și te-a ajutat sa te ridici cât sa îți iei pastila. Te-a întins ușor la loc și ți-a așezat prosopul cu apă rece pe frunte. Ai tresarit puțin atunci când prosopul rece a făcut contact cu fruntea ta fierbinte.

"Știu ca este rece dar nu am ce sa fac. Dacă as putea m-aș pune în locul tău sa simt eu durerea, nu tu. De ce nu mi ai zis mai devreme ca ești răcită? Puteam in drum spre tine sa trec pe la o farmacie sa ți iau câte ceva." zâmbetul băiatului pierise ușor iar ochii ii se umplură de tristețe.
"Nu am vrut sa îți faci griji din cauza mea..e doar o răceală, nu e cine știe ce-"
"Nu e cine știe ce? N/T, ai febră 40 și tu zici ca nu e cine știe ce? Mama ta abia dacă trece pe acasă și nu te poate trata și tu nici putere sa îți iei pastila singura nu ai. Cum sa nu îmi fac griji? Ești iubita mea și țin la tine mai mult decât la ochii din cap. Zilele astea așteaptă-te sa stau cu tine cât te faci bine, ai înțeles?Nu voi pleca nici dacă mi-ai dai 10 cafele. Ne-am înțeles?"
Jaemin s-a așezat lângă tine și te-a învelit mai bine, învelindu-se și el la rândul lui și te-a strâns tare la piept.

"Jaemin, ce faci? Nu vreau sa răcești și tu"
"Nu-mi pasă. Vreau sa te știu în siguranță, în brațele mele."
Ți-ai zâmbit în sine și ți-ai așezat mai bine capul în pieptul băiatului. Căldura degajată de el era mai puternică decât două pături la loc iar asta te încălziră destul încât sa ți dai seama cât de mult tine Jaemin la tine.

"Jaemin?"
"Hmm?"
Într-o fracțiune de secundă i-ai lăsat un sarut mic pe buze băiatului și te-ai băgat la loc în pieptul lui, urmat de un "te iubesc" încet.
"Ce ai zis?? Nu te-am auzit, nu mi-am luat ochelarii la mine"
"Am zis ca te iubesc. Mulțumit?" obrajii tai acum erau mult mai roz decât de la răceală.
"Mai mult de atât."

Și cu asta, Jaemin îți sărută creștetul capului și își așează bărbia peste capul tău, adormind și el, liniștit ca te știe bine acum.

~The end~