Being Chased

Capitolul 33

"Da,da.Acum esti si clar-vazatoare?"intreaba ironic.

"Eram de mult, doar ca nu stiai asta.Imi place sa fiu anonima cand vine vorba de acest talent."spun serioasa si dupa expresia ei pot pune pariu ca m-a crezut.

"Serios?!De ce nu mi-ai spus pana acum?Credeam ca suntem prietene!"se bosumfleaza.

"Chiar m-ai c-..."

"Ok,ce se va intampla in urmatoarele doua minute?"ma intreaba ea curioasa.

Uneori am impresia ca e picata de pe Luna.

Eu mereu am impresia asta.

"Bunica ne va chema la masa."ii spun hotarand sa ma mai joc putin.

"Serios?!Ce bine!Mor de foame!"exclama ea fericita.

Si bunica zice ca eu mananc mult...

"Credeam ca cele trei cutii de fursecuri ti-au ajuns."spun amuzata.

"Au fost patru si asta s-a intamplat in urma cu un sfert de ora.Sunt in crestere,am nevoie ca cineva sa ma hraneasca."

"Mi-e mila de Dean."bolborosesc.

"Fetelor,haideti la masa."vocea bunicii se aude din spatele usii.

Ok,asta a fost ciudat!

Observ privirea stranie cu care Lucy se uita la mine,dar hotarasc sa nu mai zic nimic.O sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic pana ce o sa o lase balta.

Deschid usa fara sa ma mai uit la ea.Mai devreme sau mai tarziu ma va urma si va uita de 'puterile mele speciale'.Oricum daca e vorba de mancare nu va rezista prea mult in camera aia.

Nu as fi crezut ca exista cineva cu un apetit mai mare decat al tau.

Se pare ca totul este posibil.Si te-ai uitat la ea?Nu inteleg unde se duce toata mancarea aia.

Dar la tine unde se duce?

In stomac normal.Mi-ai vazut burta?Uneori am impresia ca un gandac urias si-a facut casa acolo.

Aham.Cum spui tu...

"Pofta buna,dragele mele!"

Dupa cum se uita Lucy la macare,presimt ca va manca si farfuria cu tot cu furculita si masa.Nu cred ca vreau sa fiu prin preajma cand va face asta.La ce noroc am poate ma mananca si pe mine.Singurul lucru de care sunt fericita e ca macar nu mai port unul dintre tricourile mele cu briose.

"Multumim,bunico!"raspunde Lucy cu gura deja plina de paste.

"Lucy,nu uita ca trebuie sa mai si respiri."zic amuzata.

Mimeaza o fata suparata pentru cateva secunde,iar apoi se intoarce la ce facea inainte.De acum inainte trebuie sa imi amintesc sa fac cumparaturi ori de cate ori vine pe la mine pentru ca vom muri de foame daca va continua asa.

"Ma bucur ca iti plac atat de mult."ii zambeste cald,bunica.

"Bunico,fetele ne-au invitat in Seattle de Anul Nou...te superi daca te las singura pentru cateva zile?"o intreb sperand ca raspunsul va fi unul favorabil pentru mine.

"Normal ca nu.Rose,scumpo,nu trebuie sa te gandesti la mine mereu.Pot sta singura pentru cateva zile.Ce mi se poate intampla?"

"Nu stiu..."spun putin nesigura.

"Du-te,scumpo.Distreaza-te macar acum.O sa fiu foarte bine,o sa vezi."imi zambeste si ma saruta pe frunte.

Daca i s-ar intampla ceva,nu mi-as ierta-o niciodata.Ea este tot ce mi-a mai ramas.Daca as pierde-o si pe ea,golul din sufletul meu se va mari si nu cred ca voi mai putea fi vreodata Rose.