Being Chased

Capitolul 20

            Alarma telefonului meu suna de câteva minute bune și eu încă sunt prea leneșă să o opresc. Am preferat să-mi pun perna și plapuma în cap decât să-mi deplasez mâna să o opresc. Ziua de ieri m-a extenuat mai mult decât am crezut, știam că Lucy are o problemă gravă cu hainele, dar este mai mult decât am prezis .Nu știam că este posibil să stai șase ore...

           Da, ați auzit bine! Șase ore am cotrobăit prin magazine în căutarea unei amărâte de rochii pentru bal și o pereche de pantofi care să i se asorteze.

          După primele două ore și vreo treizeci de rochii probate și douăzeci de perechi de pantofi, speram că vom lua o pauză sau că vom merge acasă, dar Lucy nici nu a vrut să audă de așa ceva .Încă mă întreb cum de paznicii nu ne-au dat afară.

         Ochii mei trebuie să fie traumatizați de la atâtea culori și sclipici și volănașe și panglicuțe și...

          Oricum după lupte seculare și câteva cafele am reușit să supraviețuiesc și să ajung acasă întreagă. Normal că pe lângă rochia de bal și pantofi, Lucy și-a mai luat și alte haine în plus. Cu tot ce și-a luat ieri poate umple un dulap întreg, dar nu mă mai miră. Nu am scăpat nici eu fără niște articole vestimentare pe care mi le-a băgat pe gât cu pretextul că gusturile mele în materie de îmbrăcăminte sunt cam neexistente.

          Știam asta deja, ceva nou?

         A fost cea mai obositoare zi din viața mea, bestia aia mi-a secat toate puterile. M-a târât ore în șir prin magazine pe care sper să nu le mai văd nici în viața asta și nici în următoarea, și pe deasupra m-a mai pus să și probez rochii pentru ea.

          Groaznic, vă spun!

          Când i-am spus că azi e prima mea zi de lucru și că trebuie să fiu cât se poate de matinală și de odihnită, s-a prefăcut că nu mă aude. Acum eu trebuie să sufăr consecințele pentru că ea e mult prea obsedată de haine.

          Fir-ar să fie, e mai obsedată decât mine de Damon!

          Mi-am pus perna pe față și am țipat în ea pentru a-mi lăsa frustrarea să iasă și să îmi pot începe ziua, așa cum ar fi trebuit să fac de mult.

           Cine m-a pus să merg cu ea? Ar fi trebuit să știu că Lucy și mall-ul nu e o combinație bună!

         Am apăsat pe butonul ce oprește alarma telefonului și mi-am împins corpul să se dea jos din pat .Cu pași lenți și leneși m-am îndreptat spre baie. Am petrecut minute bune acolo pentru a mă trezi cât se poate de bine și a mă pregăti pentru prima zi de lucru.

        Am mai avut job-uri, dar niciunul atât de serios ca ăsta. Adică am mai avut grijă de copiii vecinilor și am mai ajutat prietenele bunicii la câteva chestii, dar nu am fost angajată cu adevărat. Acum este timpul să încerc ceva nou și cu asta să reușesc și să cumpăr cerceii aceia.

         Ieri când am fost cu Lucy în oraș am trecut pe lângă acel magazin și încă erau în vitrină. Chiar dacă trebuie să lucrez în fiecare week-end și să fac ore suplimentare, voi face rost de ei. Dacă trebuie o să-mi iau chiar doua job-uri, numai să-i văd lângă colierul mamei.

           Am ieșit din baie și am lăsat ușa deschisă pentru ca aburul fierbinte să iasă. M-am îmbrăcat cât de repede am putut într-o pereche de pantaloni scurți negri și un tricou alb pe care l-am băgat în ei și mi-am pus colierul la gât. M-am dat cu cremă cu protecție solară și puțin balsam. Într-o zi atât de caldă ca asta, adică mai caldă decât cele obișnuite ,nu îmi place să aplic machiaj ,deși asta înseamnă la mine puțin rimel și creion de ochi negru.