Being Chased

Capitolul 19

              Stăteam amândoi cu mâinile pe masă, fără să spunem niciun cuvânt. În timp ce  Chase se holba fără pic de reținere  sau timiditate la mine,eu încercam să-mi focalizez privirea pe orice altceva, dar fața lui, nu. Odată ce voi întâlni smaraldele care îmi bântuie zi și noapte fiecare colț al minții, nu îmi voi mai putea concentra atenția pe altceva.

            Ultimul lucru pe care-l vreau acum este să creadă că nu mă pot controla în preajma sa.

            Nu ca n-ar fi adevărat.

           Ți-a cerut cineva părerea?

           Doar ziceam...

          Băteam cu degetele în masă, într-un ritm știut numai de mine și făceam asta numai cu speranța că-l voi irita în vreun fel și va pleca supărat. Poate așa nu va mai vorbi niciodată cu mine și mă va lăsa să-mi continui viața liniștită, fără niciun fel de 'vânătoare'.

            Chestia asta începe să mă epuizeze...

            Temperatura camerei creștea din ce în ce mai mult, de parcă nu ar fi de-ajuns că afară sunt patruzeci de grade. Nu știam dacă era din cauză că tipul din fața mea mă ațintea cu privirea sa încinsă, dar respiratul devenea o sarcină mult prea grea pentru mine. Buzele mi se uscaseră și un pahar cu apă ar fi bine venit în momente ca acestea, dar se pare că Emma vrea să mă pedepsească pentru ce am făcut ieri.

            Nu îi e mila de biata sa prietenă care mai are puțin și se transformă într-o stafidă?

            Rugăciunile mi-au fost ascultate și Emma își face apariția de după tejghea cu comanda mea în mână. Mi-o așază în față, iar eu îi mulțumesc din priviri, chiar dacă habar n-are că îi sunt mult mai recunoscătoare decât crede ea.

             Acum că aveam mâncarea pe masă, îmi puteam focaliza atenția pe ea și nu pe pereții sau persoanele care se află aici. Deși mă rușinam foarte tare când cineva mă prindea, tot era mai bine decât să mă uit la fața perfectă al lui Chase. Am luat câteva guri din sticla cu apă. Singurul lucru care mai conta acum eram eu și mâncarea gustoasă de pe tavă. Mi-am lins buzele pentru a mi le umezi și am luat o mușcătura dintr-un cartof fierbinte.

               Ai depășit demult limita ciudățeniilor. Cine se uită așa la un hamburger? Arăți de parcă mai ai puțin și te căsătorești cu el.

              Poate că asta și vreau.

            Acum nu mai am nici cea mai mică îndoială că locul tău e la un ospiciu și nu pe stradă.

              "Chase, te pot servi cu ceva?" întreabă Emma politicos.

            "O sticlă de cola." a spus neluându-și ochii de pe mine.

            Nu s-a uitat la ea nici măcar pentru o secundă, nicio mini-secundă. Nimic. Nada!

             Și spuneai ca eu am depășit limita ciudățeniei, despre dubiosul ăsta ce zici?

               El măcar e un dubios superb.

              Nu începe și tu!

          Când Emma a observat că Chase nu mai schițează niciun gest în afară de holbatul cu nerușinare la fiecare detaliu al feței mele, s-a întors spre mine cu un zâmbet cu subînțeles și nu a plecat până nu mi-a făcut cu ochiul și a ridicat sugestiv din sprâncene. Jur că am citit pe buzele sale: 'Pe el, tigrule', dar, cum am mai spus, imaginația mea mult prea dezvoltată îmi putea juca feste.