Being Chased

Capitolul 27

"Sezi,sezi!Bun baiat!"bat din palme fericita pentru ca in sfarsit micutul catelus s-a gandit sa ma asculte.

Trebuie sa plec la munca si de cand am venit acasa se tot plimba dupa mine de parca stie ca il voi lasa singur din nou.As fi vrut sa-l iau cu mine la liceu,dar nu cred ca profesorii se vor bucura cand il vor auzi latrand.Macar in camera mea e in siguranta si nu trebuie sa-mi fac griji ca din clipa in clipa cineva va afla ca am un animal in geanta.

Asta daca nu va crede ca e un model de geanta care latra.Ar fi ciudat!

E ceva 'neciudat' la tine?

Pai...cred ca nu.

Normal.

Arogantul de Chase nici nu m-a lasat sa am dreptul la o replica.Mi-a aruncat catelul in fata si pur si simplu s-a facut nevazut.Nici macar azi nu l-am vazut,ori se ascundea de mine ori nu a venit la scoala.

Pentru binele lui sper sa ramana disparut pana la sfarsitul vietii lui pentru ca dupa ce pun mana pe el il voi transforma intr-un sac de box.

Nu ma intelegeti gresit!Imi plac animalele si ador cainii,dar nu voiam unul.Nu sunt in stare sa am grija de mine,dar de un caine?Daca nu ar fi bunica,probabil ca ar muri de foame si mi-ar trasnforma covorul intr-o toaleta publica pentru catei.

"Stai sa vezi dupa ce pun mana pe arogantul ala!"bolborosesc in barba si insfac geanta de pe scaun."Ne vedem mai tarziu,Rocky!"ii fac cu mana bulgarelui de zapada si ma fac nevazuta dupa usa.

Cobor scarile in graba si ma incalt si mai repede pentru ca deja eram in intarziere.

"Am plecat,bunico!Sa ai grija de Rocky!"tip de pe hol.

"Bine,scumpo.Stai fara grija!"

Multumesc lui Dumnezeu ca am o bunica intelegatoare!

Autobuzul m-a lasat exact in centrul orasului ceea ce este bine pentru ca voi fi la cafenea in mai putin de cinci minute.Adica exact la tanc.

"Emma,am sosit!"

"Ok!Haide,avem o zi aglomerata!"imi spune ea grabita in timp ce duce cateva comenzi.

"Perfect!"bolborosesc.

Mi-am lasat geanta in vestiar si mi-am luat locul obisnuit la tejghea.Ma pricepeam mai mult la matematica decat la servitul clientilor asa ca Emma m-a lasat sa fac ce-i mai usor.

"Buna ziua!Bun venit la..."cuvintele mi se blocheaza in gat cand am vazut femeia blonda din fata mea.

"Buna,Rose!"imi zambeste politicos.

"Amanda?"intreb incercand sa ii zambesc si eu.

"A trecut ceva timp,huh?Ma mir cum m-ai recunoscut!"

Ceva din privirea ei imi spune ca acele cuvinte insemnau mai mult decat lasa sa para.O privesc suspicios si aprob din cap.Aveam multe intrebari sa-i pun,dar acum nu era timpul.Sunt in timpul programului si pana la urma tot client e si ea.

"Cu ce te pot servi?"o intreb cat de politicos pot.

"O cafea."ma priveste drept in ochi si asta ma face sa ma uit in jos.

"I-imediat."

De ce ma intimideaza atat?Si de ce ma simt atat de nelinistita?

"Voi astepta la o masa."

"S-sigur."urmatorul lucru pe care-l aud este sunetul scos de tocurile ei cui pe podea.

Sunet care era tortura pentru urechile mele.