Captiv intre lumi (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul IV)

Capitolul 8

Salut, dragilor!
Vă mulțumesc enorm de mult pentru comentariile capitolelor. Sunteți cei mai faini oameni si mulțumită vouă pot să ma dezvolt tot mai mult. Abia aștept să vă aflu parerile! ^_^

Camy se trezi în dimineața următoare cu dureri de cap. Tristețea ultimelor zile o afectase mult prea tare. Însă nu avea ce să facă în privința sentimentelor sale. O durea inima, o durea capul. Dar mai presus de toate o durea sufletul. Motivul era cu totul altul decât Ben.

Durerea ei provenea din comportamentul copiilor săi. Mai exact teama pe care le-o crease cum că s-ar sinucide. Îi era jenă să se uite în oglindă și să își amintească de acea perioadă rușinoasă din viața ei. Iar ceea ce o făcea să sufere și mai tare era teama pe care le-o crease lor. Erau speriați ca ea să nu facă ceva prostesc. Își pierduseră încrederea în ea, în dorința de a lupta pentru viață. Ei credeau că și-o pierduse, însă adevărul era că ea era în continuare în pieptul ei. Chiar dacă nu îl mai avea pe Ben, chiar dacă îi era greu și o durea lipsa lui, știa că va trăi mai departe fără el.

Râse de propria persoană și pufni la gândul că avusese o perioadă în care viața ei trecuse de la independență la dependență. Mereu crezuse că poate supraviețui fără el. Atunci se înșelase. Acum era hotărâtă să își dovedească ei însuși că încă mai are acea flacără de luptătoare în piept. Încă era acel spirit liber și neîmblânzit. Trebuia doar să și-o dovedească.

Se ridică oarecum voioasă și începuse a-și îndeplini rutina zilnică. Lucrul bun pecare îl făcuse Ben în ultimele săptămâni a fost să o obișnuiască cu absența sa. Tot ceea ce trebuia să facă pentru a nu cădea în ghearele tristeții era să își amintească de momentele de dinaintea decesului lui.

Merse în bucătărie și își făcuse o cafea. Se obișnuise să pregătească doar o ceașcă și să privească cerul de la geamul camerei de la etaj. În zilele când se trezea dis de dimineață alături de Ben obișnuiau să se uite împreună la cer și să discute despre ziua și săptămâna ce îi aștepta. Mereu făceau planul zilei. Acum era doar ea, singură, care să facă planuri.

Ascultase preț de câteva momente liniștea din casă. Crezuse că Jason lăsase pe cineva să o supraveghease. Probabil că acea persoană era pe undeva pe la parter, nu se întâlniseră. Își dăduse rapid seama că adora liniștea. Lucru care era oarecum ironic pentru că dusese o viață și o copilărie gălăgioasă, pusă pe repede înainte.

-Asta înseamnă echilibru, spuse ea cu glas plin de mândrie.

Savurase întreaga ceașcă de cafea și își propuse să se simtă bine. Inima ei încă sângera după moartea lui Ben. Dar ea știa că lui nu i-ar fi plăcut să îl jelească la nesfârșit.

Închise ochii și inspiră adânc. Și-l imagină pe Ben lângă ea, savurând o cană de cafea cu lapte și privind-o lung. Avea obiceiul să ignore norii și răsăritul și să se concentreze pe ea. Aproape că putea să îi simtă ochii cercetându-i fiecare detaliu al feței, ca mai apoi să coboare și să îi analizeze postura.

Era stresată.

Sorbi o gură de cafea și se gândi la ziua de ieri. Ben dispăruse complet din mintea ei, însă știa perfect ce i-ar fi spus dacă s-ar fi aflat acolo.

-Devine tot mai grav, i-ar spune, are nevoie de ajutor specializat.

-Sau poate doar de câteva cuvinte potrivite, spuse cu voce tare.

Ben ar clătina din cap dezaprobator și ar încerca să își ascundă zâmbetul de pe chip. O cunoștea prea bine ca să nu se fi așteptat la un asemenea răspuns.