Emerald

11. Schimbări

Nu știu ce să mai cred.... am impresia că sunt într-un film super clișeic, plin cu coincidențe din alea fără nici un pic de veridicitate. Deci să recapitulăm.... 

În prima zi în care am venit la agenție, prima persoană cu care am intrat în contact era exact Karin.... domnul Karin. Apoi omul care m-a prins când am căzut în fața biroului lui Kelly era tot domnul Karin. Omul care azi m-a rugat să îl ajut în arhivă era tot domnul Karin..... Iar domnul Karin este PATRONUL nou al firmei.... Deci în timp ce eu așteptam să îl întâlnesc pe „mult râvnitul" fiu al domnului Barton, el era în fața nasului meu atâta timp.... și eu nici nu știam. 

Nu arată deloc așa cum mi-l descrise Louise. Desigur..... Louise a făcut-o ca să-și bată joc de mine... Karin nu e deloc scund..... are 1.85 sigur.... poate chiar mai mult. Și nu e nici urât. Ba chiar, trebuie să recunosc că acum înțeleg de ce e atât de râvnit de fetele de aici. E chipeș. Foarte chipeș. Drăguț. Politicos. Nu s-a supărat pe mine că nu l-am tratat ca pe un patron. Poate și-a dat seama că nu îl cunosc atunci când i-am zis că nu lucrez de mult timp aici. 

- Deci.... aș vrea să ne cunoaștem un pic mai bine. Pe câțiva dintre voi vă cunosc deja. Dar aș vrea să îi cunosc pe noii stagiari și pe ceilalți angajați care au venit să lucreze aici în ultimii 5 ani de când eu nu m-am mai ocupat de treburile firmei. 

- Domnule Karin, dați-mi voie să încep eu să mă prezint. De mult îmi doream să vă cunosc. Eu am fost angajat aici fix în perioada aceea în care dumneavoastră ați plecat în Europa. Acum 5 ani.

- Cum te numești?

- Mă numesc Louise..... mă ocup de...... de toate. Adică eu știu fiecare lucru care mișună prin agenție. Aduc lucruri, servesc cafele, gustări, dau telefoane, mă deplasez în locuri unde am ceva de rezolvat în legătură cu agenția... și multe altele. 

- Deci, din câte înțeleg, ești un om de bază al firmei. 

- Așa e... dar îmi place foarte mult ceea ce fac. Sper să ne înțelegem bine. Puteți apela la mine oricând cu orice tip de problemă. 

- Cu siguranță ne vom înțelege bine. 

S-au mai prezentat două fete care au fost angajate în ultimii 2 ani. Apoi a urmat Luiza.

- Eu mă numesc Luiza Kennedy. Sunt angajată stagiară, trimisă la practică de către Facultatea de publicitate și marketing din Los Angeles. Este o plăcere să lucrez aici alături de voi toți!

- Luiza? Tu vrei să continui să lucrezi într-o agenție de publicitate și după ce termini facultatea? - întreabă domnul Karin cu brațele încrucișate, rezemat de o masă.

- Pai.... nu prea doresc... adică mi-am făcut un plan diferit pe viitor. Doresc să merg în Anglia.. la Londra. Verișoara mea și soțul ei au acolo o firmă de electrocasnice și m-au chemat să le fiu reprezentant pentru publicitate și marketing. 

- Frumos... îmi place! Mult succes. E foarte frumos în Londra. Sunt sigur că te vei obișnui repede acolo. Emerald ?

Dintr-o dată mă trezesc din adâncul gândurilor mele, auzindu-mi numele. Când mi-am dat seama că am fost strigată de către domnul Karin, am observat că el îmi știa numele. Apoi mi-am adus aminte că îi spusesem cum mă cheamă când ne-am întâlnit a doua oară. 

- V-ați adus aminte cum mă numesc ? Deobicei oamenii uită numele meu.

- Eu nu l-am uitat. Numele tău e rar. E...... de neuitat - spune el țintindu-mă cu privirea ca și când ar fi observat ceva în ochii mei. Prezintă-te în fața celorlalți.