Emerald

6. Vești noi

Știți cum sunt zilele de vineri........ GROAZNICE ! M-am trezit cu o durere de cap, și fără nici o picătură de viață. Dar știam că e ultima zi de lucru din săptămână, urmând să mai merg la agenție doar miercurea următoare. Mă îmbrac cu o rochie roșie cu o curea neagră groasă de lac pe talie, și mă încalț cu pantofi negri de lac. Cobor grăbită să înfulec ceva și să merg la agenție. Ajunsă în bucătărie, îi zăresc pe părinții mei la masă cu Grace, căreia i s-a făcut dor de mine și a venit să luăm micul dejun împreună:

- Grace ? Ce faci ?

- Neața, Emerald. Am venit să mai vorbim. Cum e cu agenția ? Te descurci ?

- Da. Eu zic că am nimerit bine. Ba chiar patronul are încredere mare în mine. El e sigur că pot să scot niște campanii bune ! spun eu, așezându-mă la masă și uitându-mă cam ce găsesc de mâncare.

- Mă bucur că e fain la agenția unde lucrezi tu, spune Grace îngândurată.

- Dar cum e la agenția unde lucrezi tu ?

- Sincer, agenția unde lucrez eu este o agenție mică, are puțini angajați tineri, și campanii destul de simple. Din câte am observat eu, agenția nu prea reușește să facă rost de clienți care au nevoie de campanii mărețe.

- Măcar nu ai așa mult de lucru. Oricum sunt doar câteva luni și terminăm cu practica asta. De fapt terminăm de tot facultatea.

- Îți vine să crezi, Emerald ? Au trecut așa repede anii...... parcă ieri ne-am cunoscut !

- Hai să nu vorbim despre asta. Nu vreau să devin nostalgică azi.

- Cred și eu, spuse tata dintr-o dată. Doar astăzi ne aduci ginerele la cină să stabilim data logodnei ! Să nu permiți nimănui să te întristeze.

Grace rămâne uimită la auzitele tatei. Pe drumul spre agenția unde lucrează ea i-am povestit tot ce s-a întâmplat de miercuri până azi. Grace mi-a spus următoarele cuvinte înainte să coboare din mașină:

- Te iubesc, dar nu cred că vei fi fericită cu James. Mai gândește-te la decizia voastră.

Pe drum spre agenția unde lucram eu, mi-au răsunat cuvintele pe care mi le-a spus Grace în minte într-una. Îmi doream atât de tare să nu aibă dreptate Grace. Dar cu cât mă gândeam mai mult, îmi dădeam seama că nu așa îmi imaginasem eu în adolescență că va fi iubitul meu. Nunta mea ! Viața mea...
Intru înăuntru în agenție și văd că toți sunt cu treaba lor. Era prima oară când erau toți așa liniștiți și concentrați la lucru. Așa că, fără să fac prea multă gălăgie, mi-am luat laptopul și m-am dus în arhivă ca să lucrez la o campanie care era pe terminate. Trebuia să fac câteva retușuri și să regândesc ideile și ordinea lor. În timp ce lucram, mi-am amintit că James poate a uitat de cina cu ai mei, așa că i-am scris un SMS: "Nu uita că te așteptăm diseară la 7 la noi acasă. Te rog să nu întârzii. Ști că nu îi place lui tata!"
Termin de retușat campania și pornesc spre biroul domnului Barton pentru a-i arăta ce făcusem. Ajunsă în fața biroului cu pereți de sticlă, observ că nu este nimeni în birou, așa că merg să mă interesez de la nimeni altul decât: Louise !

-Unde e domnul Barton ?

-Nu mă întreba Emerald. Nu știe nimeni. Asta e problema de azi dimineață. Încerc să dau de el dar nu răspunde la telefon.

- Vaai.....sper că nu s-a întâmplat nimic rău cu el.

Fix când am terminat de spus cuvintele acelea, aud o voce energică:

- Bună dimineața tuturor !

Era domnul Barton. Venise la agenție. Și era chiar bine-dispus:

- Dragi colegi, angajați și coechipieri. Astăzi doresc să vă dau o veste foarte importantă. O veste care vă privește pe toți în egală măsură. Eu și fiul meu mai mare, am luat anumite decizii. Eu îmi doresc de mult timp să plec într-o călătorie mai lungă în Europa. Așa că, acum că l-am convins pe Karin să nu mai plece și să se stabilească aici, să treacă la conducerea firmei și să i-a asupra lui toate responsabilitățile mele, pot să plec în sfârșit în concediul mult meritat.

Toți colegii mei au început să șușotească în jurul meu. Sincer, nu prea înțelegeam ce se întâmplă. Practic, agenția condusă atâția ani de domnul Barton, agenția asta care a făcut atâtea campanii și proiecte demne de toată lauda, este lăsată pe mâna lui fi-su, care cine știe cât de iresponsabil și nepriceput e în domeniul ăsta. Poate că nici nu știe cum se face o campanie, un dosar, o reclamă. Un om care toată viața s-a plimbat din stânga-n dreapta, acum devine noul patron. Cum va putea un "pierde-vară" autentic să convingă clienții sau personalitățile cu care trebuie să lucrăm, dacă nu are un spirit dezvoltat de lucru.

- Domnul Barton, cum se poate așa ceva ? spune Kelly întrerupând valul de șușoteli care lua amploare.

- Consider că am și eu o vârstă, Kelly. Deja nu mai sunt omul de acum 20 de ani. Obosesc repede și nervii mei nu mai sunt atât de rezistenți. Mi-am dat seama că nu mai sunt în stare să suport tot stresul acesta, pentru că, cum bine știți, nu este ușor să lucrezi într-o agenție de publicitate. Mai ales la vârsta mea! Sunt băgat în priză de dimineață, până seara târziu.

- Domnul Karin a fost de-acord să nu mai plece ? întreabă Louise foarte mirat.

- Da. Nici mie nu îmi vine să cred, dar ieri seară i-am spus că nu mai pot să conduc firma asta atât de bine ca înainte și că am mare nevoie de el. La început m-a refuzat, dar mai pe urmă și-a dat și el seama că ar fi mai bine atât pentru mine, că în sfârșit mă îndepărtez puțin de tot și de toate, cât și pentru el, că în sfârșit poate se va stabili și el acasă, într-un loc.