Emerald

8. Nu cred !

M-am trezit devreme deoarece știam că trebuie să verific lista pe care mi-a trimis-o James cu o seară înainte. Azi e miercuri. Trebuie să merg la agenție. Intrând pe email, observ că nu am primit nici o listă de la James. Super nervoasă și revoltată, iau telefonul în mână și îmi sun viitorul soț:

- Alo ? răspunde James somnoros.

- James ! Nu mi-ai trimis lista aseară ?

- Ooo.....scuze.... Mi-a ieșit complet din minte. Ți-o trimit până la prânz!

- Nu! Îmi trebuia acum, James. Eu sunt la agenție azi. Nu am timp să mă uit la liste cu invitați acolo. De ce crezi că m-am trezit așa devreme ?

- Uite chiar nu am chef de ceartă, ok ? Vorbim când te mai calmezi.

Până să îi răspund a închis. Așa că i-am trimis un mesaj:

"Știu că nu dorești să te implici prea mult în organizarea logodnei și cu atât mai puțin a nunții. Cu toate astea, eu nu ți-am reproșat nimic. Un singur lucru te rog: dacă îți cer ceva,oricât de puțin, te rog ajută-mă cu puținul ăla pe care î-l cer de la tine, și nu îmi băga bețe în roate!"

Și apoi i-am mai trimis un mesaj:

"Dacă nu trimiți lista aia în 30 minute, îți va părea rău! Te pup!"

Uneori sunt rea, dar îmi vine să mă urc pe pereți când conșientizez că am atâta treabă și atâta stres e pe capul meu și James în loc să mă ajute, mă încurcă.
Mă îmbrac într-o ținută care nu ma pus prea mult pe gânduri când am ales-o...... PENTRU CĂ NU AVEAM TIMP DE STAT ȘI PROBAT 1000 DE HAINE !

Și după ce mi-am luat rămas-bun de la scumpii mei părinți care mă iubesc necondiționat, atât de mult încât au chemat vreo 250 de oameni la nuntă (rude atât apropiate cât și foarte depărtate, oameni de afaceri, prieteni de-ai tatei, prietene de-ale mamei, prieteni de familie, foști colegi), pe drum spre agenție, o sun pe Samantha- sora mea cu care ajung să vorbesc mai rar decât cu colegele de la facultate. După ce s-a stabilit la casa ei, s-a cam rupt legătura aia profundă pe care o aveam când locuiam împreună. Pe atunci, și dacă mergea până la magazin trebuia să merg cu ea pentru că nu îmi plăcea să mă lase singură. Acum trec uneori și două luni fără să vorbim. Dar mă bucur pentru ea că are o familie, are o casă așa frumoasă si spațioasă. Și, cel mai important, are un băiețel care a împlinit-o ! Și se vede pe ea că e împlinită și fericită.

- Alo, Samantha? Ce faci ? Nu am mai vorbit de mult !

- Da. Așa e. Și noi le avem pe-ale noastre, și tu pe-ale tale. De aceea nu prea avem timp să vorbim.

- Mi-e dor de tine. Și de Sammy. Aș veni pe la voi diseară !

- Hai Emerald. Ști că întotdeauna te așteptăm cu brațele deschise ! Și nouă ni s-a făcut dor de tine. Și lui Sammy i s-a făcut dor de tine.

- Da, vin. Dar de data asta nu vin singură.

- Dar cu cine vi ???

- Cu logodnicul meu. Cu James. Săptămâna viitoare avem cununie.
Mi-am adus aminte că ție nu ți-am făcut cunoștiință cu el, așa că mi-a venit ideea astă să venim pe la voi diseară.

- Vaaaai.....Te măriți și eu nu știam ?

-Oricum e o chestie destul de nouă. Acum o săptămână ne-am hotărât. Vineri seară am luat cina în familie și am discutat detaliile legate de logodnă și nuntă.

- Păi veniți. Vă așteptăm cu mare drag.

- Ok. Dar James încă nu știe. Încă nu l-am întrebat dar sigur va dori să vină să vă cunoască.

Ajung la agenție. Îmi iau geanta din portbagaj cu dosare și notițe și intru în agenție începând a doua săptămână de lucru azi.

- Neața Louise! Cum mai ești ? Ți-a fost dor de mine?

- Daaa...... am murit de dorul tău, Emerald ! Am numărat zilele așteptând clipa în care te voi revedea.

- A deci nu ți-a fost dor de mine....

- Normal că nu mi-a fost ! Ce treabă am eu cu tine. Habar nu ai că eu am lucrat și ieri și alaltăieri. Nu merg la facultate ca tine ! Tu ocupă-te de dosarele tale și lasă-mă pe mine cu treaba mea.

Omul ăsta a auzit de glumă ? Mereu e așa crizat....

- Louise.....vrei să vi la nunta mea ?

- Ce ? Te căsătorești ? Ai iubit ?

- Da....de ce te miri așa ?

- Nu îmi vine să cred că există un bărbat care te suportă.

- Cum adică ? Ce vrei sa spui ?

- Spun că mă bucur pentru tine și că voi veni la nunta ta.

- Merci !

Mă duc la mine la birou, îmi las acolo geanta și iau dosarul campaniei la care am lucrat seara precedentă pentru a i-l arăta doamnei Kelly, ea fiind persoana care verifica orice dosar înainte de patron, care apropo, încă nu venise. Spun asta pentru că de curiozitate m-am uitat spre biroul patronului și nu era nimeni înăuntru. Când să intru în biroul doamnei Kelly, mă ciocnesc de cineva și mă dezechilibrez. Închid ochii și aștept contactul cu pământul, când dintr-o dată simt cum o mână puternică mă prinde de mijloc, și rămân suspendată de ea. Deschid ochii și îl văd pe...... nesimțitul ăla care a dat peste mine exact acum o săptămână, la intrare în agenție ! Cât ghinion pe capul meu.....