5. Ne căsătorim !

21 0 0
                                    

Razele soarelui mi-au atins fața, semn că a venit dimineața și ca trebuie să mă scol. Dintr-o dată mi-a venit în minte nefericitul eveniment de ieri. Am pierdut caietul.... încă nu îmi vine să cred. Cu cea mai slabă putere m-am dus să fac un duș, apoi m-am îmbrăcat cu o pereche de blugi și o bluză roz cu volănașe.
La micul de jun le-am povestit părinților că am pierdut caietul. Mama a venit lângă mine și mi-a spus:

- Puiul meu, e adevărat că faptul că ți-ai pierdut caietul este un lucru foarte neplăcut. Dar tu uiți un lucru.

Mă uit la mama nedumerită, neînțelegând unde vrea să ajungă cu discuția asta.

- Ce uit, mamă ?

- Că ideile acelea au ieșit din capul tău. Din mintea ta frumoasă. Nu mai ai caietul, dar mintea încă o ai. Vei scrie de 5 ori mai multe idei decât câte erau în acel caiet. Vei vedea. Eu am o fată deșteaptă.

- Îți mulțumesc mamă. M-ai făcut să mă simt mai bine. Te iubesc !

- Și noi te iubim. Nu te demoraliza. Nu e sfârșitul lumii. Mai ai multe de făcut în viața asta !

În timp ce conduceam spre agenție, mi-am adus aminte că i-am promis aseară lui James că vorbim azi. Așa că l-am sunat și l-am pus pe speaker:

- Alo, James ?

- Da draga mea.

- James, vreau să discutăm câteva chestii. Ai fi liber pe la 1 ? Am o pauză de prânz atunci.

- Da....sunt liber. Unde ne întâlnim ?

- Păi la cafeneaua din apropierea facultății. Unde mergem de obicei.

- Ok. Ne vedem.

Ajunsă la agenție, observ că biroul meu este plin de dosare. O întreb pe Luiza dacă știe de ce acele dosare sunt pe biroul meu:

- Domnul Barton a spus că trebuie să analizezi dosarele și campaniile, iar pe urmă să scrii pe niște notițe ce ai schimba la anumite campanii.

- Aaa....Ok..... Și ție ți-a dat să faci același lucru ?

- Nu. Eu trebuie să trimit niște mesaje unor clienți.

Mi-am luat dosarele și m-am dus în arhivă, la biroul meu "privat" și am început să scriu, să scriu și să scriu. La un moment dat, observ că se apropie pauza de prânz, așa că îmi iau geanta și urc în mașină. Ajung la local cu cinci minute înainte de ora unu. Mă așez la o masă și comand un ceai. Aștept ce aștept și într-un final, după zece minute apare James:

-  Bună James! Ce îți comand de băut?

- Păi vreau o cafea.

- Ok - chem chelnerul, îi dau comanda, ș iau vocea de „trebuie să discutăm ceva foarte serios": 

- Deci vreau să vorbim puțin. Ceea ce îți voi spune va fi puțin ciudat. Îmi doresc din tot sufletul să nu mă urăști după această discuție.

- Vrei să ne despărțim ?

- Ce ? Nu ! Normal că nu vreau ! Țin foarte mult la tine. Problema e alta. Părinții mei nu au încredere că relația noastră e serioasă și că are un viitor. Așa că le-am spus, fără să mă gândesc prea mult, că în curând ne vom căsători. Iar acum părinții mei așteaptă să stabilim împreună data nunții.

- Ce ai făcut ? Nu pot să cred ! Le-ai spus că te-am cerut de soție ?

- Cam......da !

- Păi și ce e de făcut ?

- Nu știu. Tocmai de asta purtăm această discuție.

- Păi......... nu știu.......ne căsătorim.... presupun. Ce altceva putem face ?

- Ce ? Pe bune ? - nu îmi venea să cred că tocmai James a spus că ne căsătorim. Îmi doream asta. Voiam să le demonstrez tuturor că relația noastră era una adevărată și stabilă. 

- James, îmi doresc să mă căsătoresc cu tine , dar nu vreau ca să te simți obligat.

- Oricum trebuia să o facem o dată și o dată, nu ? Poate că, în felul ăsta suntem împinși de la spate, într-un fel.

- Deci.......ne căsătorim !

Nu știam cum trebuie să reacționez la vestea aceasta. Așa că pur și simplu l-am luat în brațe pe James. Dacă mă întrebați dacă eram pregătită să mă căsătoresc........... NU ! NU ERAM DELOC PREGĂTITĂ ! Dar îmi doream. E ciudat... Simțeam că sunt într-un haos total în viața mea. Și problema era că nu puteam să pun lucrurile la loc. Tot ce puteam să fac era să las vântul să mă ducă în ce direcție vrea el.
Am plecat înapoi la agenție, dar în ziua aceea nu am putut să mă concentrez deloc la treabă. Mă gândeam doar cum se simte James. Oare a spus că se căsătorește cu mine doar pentru că am ajuns în încurcătura asta sau oare chiar își dorea să ne căsătorim ? Seara, la cină, le-am spus părinților mei că următoarea seară va veni James la noi la cină să discutăm detaliile legate de logodnă și de nuntă. Părinții mei au fost foarte încântați. Ba chiar au deschis o șampanie ca să sărbătorim evenimentele din ultima perioadă. Obosită, ajung în sfârșit în camera mea, unde dau drumul puțin la muzica clasică. Întotdeauna mă relaxează. Îmi deschid laptopul și încep să mă uit la diferite campanii ale agenției. Am văzut că recenziile sunt foarte bune. Eram din ce în ce mai încântată de faptul că lucrez la agenția asta.

EmeraldWhere stories live. Discover now