Emerald

4. Pierderea caietului

Într-un final termin de citit dosarele și mă duc înapoi în mijlocul agitației. Ajung lângă două fete care vorebeau parcă șușotind, dar totuși foarte entuziasmate:

- Ai auzit că fiul mai mare al patronului s-a întors în țară ?

- Nu cred fată. Și dacă s-a întors sigur pleacă cât de curând. Ști că nu îi place să stea în țară.

- Da.... e un om diferit. Chiar dacă familia lui e aici, firma are nevoie de el, și mai sunt și o groază de fete înnebunite după el, lui nu îi place să stea aici. De fapt, lui nu îi place să stea nicăieri mai mult de câteva luni.

Ascult conversația fetelor și îmi dau seama că patronul este mai învârstă din moment ce are un fiu mare. Încă nu m-am întâlnit cu patronul, dar mi-aș dori să schimb două vorbe cu el. Mă duc înapoi la biroul meu când deodată strigă doamna Kelly:

- Emerald, Luiza ! Patronul, domnul Barton vă poftește la el în birou.

Mă ridic din birou și mă duc în biroul domnului Barton:

- Bună fetelor! Mă numesc Barton Taylon. Am auzit că voi sunteți "studentele stagiare".

- Da. Așa este. Eu mă numesc Emerald Martinez.

-Iar eu Luiza Kennedy.

- Încântat de cunoștință fetelor. Doream să vă cunosc deoarece voi jucați un rol foarte important în agenția aceasta. Am așteptări mari de la voi. Mai ales de la tine Emerald. Am nevoie de acele idei ale tale despre care mi-au vorbit profesorii tăi de la facultate. Sunt sigur că ușor, ușor te vei integra și dacă îți va place ceea ce faci, poate rămâi să lucrezi la noi după ce termini studiile.

- Domnule, în primul rând vă mulțumesc pentru șansa oferită. Vă mulțumesc pentru că aveți încredere în mine. Să fiți sigur că nu vă voi dezamăgi.

- Da. Cu siguranță nu mă veți dezamăgi ! Directoarea Universității de Publicitate și marketing va recomandat pe voi două și încă doi băieți. Mi-a spus că sunteți cele mai ambițioase, perseverente și, cel mai important, cele mai creative fete din promoția anului acesta. Pentru mine este o onoare să vă am alături de noi în agenție.

- Vă mulțumim mult de tot !

- Emerald, poți te rog să îmi arăți câteva idei și schițe pe care le consideri tu foarte bune și practice ? Te întreb pentru că vreau să știu în ce departament să te pun.

- Da cu siguranță ! Puteți să așteptați puțin ?

Primul lucru la care m-am gândit a fost să îi aduc domnului Barton caietul roșu. Caietul meu cu cele mai bune idei. Alerg într-un suflet la birou ca să iau caietul roșu. Dar, spre surprinderea mea, caietul nu era nici în geantă, nici pe birou, nici sub birou, nici în arhivă, acolo unde am lucrat o perioadă de timp azi. M-am panicat super tare deoarece caietul acela era lucrul cel mai prețios de pe pământ pentru mine. Era toată munca mea de până atunci.
  Am început să caut caietul ăla în toată agenția, dar nu era nicăieri. La un moment dat, toți colegii mei căutau caietul roșu în loc să se concentreze la munca lor. Asta pentru că nu aveau cum să se concentreze lângă mine, care făceam scandal de proporții.
La sfârșitul zilei, am mers acasă mai dezamăgită și deziluzionată ca niciodată. Am intrat încet în casă deoarece nu aveam chef să îi anunț pe părinții mei că am ajuns acasă. Chiar nu doream ca, după ce mi-am pierdut cel mai de preț lucru, să mai trebuiască să îi ascult pe ai mei cum mă cicălesc la cap cu logodna și James și nunta și poate despre casă, mașină, copii, nepoți , ș.a.m.d.
Ajunsă în camera mea, mă descalț de pantofii cu toc, mă schimb în pijamale și, în loc să mă apuc de căutat informații pe internet, în loc să fac fel de fel de schițe și desene, mă trântesc în pat și încep să meditez la ziua "minunată" pe care am avut-o. La un moment dat, începe să îmi sune telefonul. La început nu aveam vreo intenție ca să răspund, dar persoana aceea părea cam insistentă. Așa că m-am ridicat din pat și am scos telefonul din geantă:

- Alo ?

- Emerald, ce faci ? Nu am mai vorbit de mult !

- James......uite sunt bine, dar nu prea am dispoziția necesară pentru ca să vorbim. Nu putem să vorbim mâine ?

- Ba da. Atunci........noapte bună !

- Noapte bună !