Zambete ucigase 18+

Zambete calde

Se ridica cat de repede a putut si se scutura de zapada de pe haine si din par si soferul masinii, coboara speriat si alearga spre ea:

- Esti bine? Imi pare atat de rau! Hai sa mergem la spital, panicat. Era un tanar pe la 24 de ani, cu un par negru ce ii parea cunoscut.

- Sunt bine, spune ea atenta la haine. Nu am patit nimic, si ii zambeste scurt strainului.

- Te duc la spital sau sun la politie... Nu stiu ce trebuie sa fac, isi pune mainile in cap.

- Fara politie! Reactioneaza Eva speriata si privirea nedumerita a soferului o face sa se scuze. Adica nu este nevoie sa mergem nicaieri, eu am fost neatenta.

- Nu, nu.. Eu nu am fost atent, nu am pornit farurile, of! Se scuza el si ii aduce geanta. Sigur esti bine?

- Da, zambind si merge spre statia de autobuz, unde se aseaza pe banca. O durea capul si se simtea usor amortita.

- Asteapta putin.

Urca repede la volanul masinii si o parcheaza in apropierea statiei si se intoarce langa ea:

- Sangerezi..., gesticuleaza in dreptul sprancenei si ii intinde un servetel. Sigur nu vrei sa mergem la spital?

- Sigur, multumesc! Incearca ea sa se stearga. Nu va ingrijorati...

- Nici nu m-am prezentat, Daniel, ii intinde mana.

- Eva, ii strange usor mana si verifica servetelul.

- Incotro mergi, Eva? Macar sa te duc cu masina, privind-o atent in ochii ei verzi.

- Astept autobuzul, incurcata. Nu trebuie sa va deranjati atat de mult.

- Uite, ii intinde cartea de vizita: „Dascalu Daniel" si numarul de telefon. Sa ma suni daca ai nevoie de ceva, bine? Orice. Ma simt dator..

- Daca va ajuta sa va linistiti, atunci asa am sa fac, baga cartea de vizita in buzunarul paltonului si urca in primul autobuz abia sosit.

Dupa cateva statii coboara si incearca sa se orienteze, dar ramane in statia de autobuz si ofteaza lung. Telefonul ii vibra in buzunar si raspunde la el:

- Da, Seth, obosita.

- Ce faci? In soapta. Ti-ai rezervat camera?

- Da. Ne auzim maine ca nu am baterie, inchide.

Acum observa telefonul care avea ecranul spart si in unele locuri erau pete violet pe acesta. Sta putin pe ganduri si il suna pe Nick:

- Buna, Nick! Ce faci? Te deranjez?

- Hey, Eva! Nu, deloc. Bine fac, tu?

- Bine. Uite.. Am si eu o rugaminte la tine, daca se poate, rusinata.

- Sigur, orice!

- Daca nu e prea mare deranjul si daca se poate, nu vreau sa deranjez sau altceva...

- Doar spune, rade el. Orice ar fi te ajut, calm.

- Pot sa dorm in seara asta la tine? Dupa un inspir lung.

- Ahm, ramane blocat pret de cateva secunde.

- Imi pare rau, nu am vrut sa te deranjez, usor dezamagita. Ne auzim maine la ore, da?

- Stai, nu inchide! M-ai luat putin prin surprindere, rusinos. Da, cum sa nu. Unde esti?

- Cartier William.