𝗦𝘂𝗻𝗳𝗹𝗼𝘄𝗲𝗿 🌻 | 𝗛.𝗦. 𝗙𝗮𝗻𝗳𝗶𝗰𝘁𝗶𝗼𝗻 (𝗥𝗢)

60 (Epilogul)

Din perspectiva lui Louis

{💞}

  A trecut ceva timp de când l-am sărutat pe Harry în apa acelui lac... a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-am făcut vreodată în viața mea... între timp, chiar am devenit un cuplu normal și discret. Să fiu sincer, cred că pereții sunt cei mai potriviți martori când vine vorba despre momentele de romanță și preludiu dintre noi.

  În orice caz, acum eu mai am un singur an de facultate, iar Harry a absolvit facultatea de curând... cel puțin astăzi, deoarece are loc festivitatea de absolvire. Chiar sunt mândru că Harry a reușit să absolve studiile universitare.

  Acum mă aflu așezat pe un scaun, în fața scenei, unde Harry stă retras alături de ceilalți absolvenți, printre care se aflau și prietenii noștri: Zayn, Niall și Liam. Cât timp directorul își ține discursul, Harry continuă să mă privească și să se strâmbe la mine, eu încercând să nu izbucnesc în râs.

  - Acum, să înmânăm diplomele mult meritate. Harry Edward Styles, tu ești primul.

  Harry înaintează spre pupitru pentru a își ține discursul de mulțumire. Îl privesc și îi spun din priviri că îi țin pumnii, el schițând un zâmbet mic pentru mine.

  - Aș dori să le mulțumesc în primul rând părinților, surorii mele și prietenilor care m-au susținut de fiecare dată. Le mulțumesc colegilor cu care am creat amintiri de neuitat în timpul studenției mele. Și.. îi mulțumesc mai ales prietenului meu, Louis.

  Apoi brusc observ chitara sa clasică la care obișnuiam împreună să ne exersăm cântecele.

  - Piesa se numește "Sweet Creature" și.. ți-o dedic ție, Lou. Mulțumesc pentru tot!

  După acele cuvinte rostite, începe să mângâie corzile chitarei sale credincioase. La sfârșitul performanței reușite, toată lumea l-a aplaudat, eu începând să bocesc în liniște. După ce își ia diploma și dă mâna cu directorul, coborî scările scenei în aplauze, fluiere și cuvinte de laudă. Observ că se îndreapta spre mine.

  - Hai cu mine, Lou.
  - Poftim? Unde?
  - Ai să vezi tu, spune cu un zâmbet ștrengar pe față.
  - Păi și restul ceremoniei? Urmează Niall să vorbească acum.
  - Nu se supără dacă întârziem puțin la discursul lui. Te rog, haide.

  Într-un final sunt de acord și simt cum mă trage de braț, ducându-mă în fața unui copac falnic.

  - Mai ții minte copacul ăsta?
  - Oh da. Ai scormonit inițialele noastre în copacul ăsta cu compasul lui Liam, apoi caut cu privirea și arăt cu degetul inițialele noastre: H&L.
  - Exact.
  - Hazza, chiar mă bucur pentru tine. Chiar ai muncit din greu să absolvi facultatea asta.
  - Știu, dar anul viitor te aștept și pe tine să absolvi și să ne întoarcem înapoi aici.
  - Cumva urmăm o tradiție?
  - Oarecum, da.

  În câteva minute, buzele noastre se unesc într-un sărut delicat, dar tandru în același timp.

The End...