𝗦𝘂𝗻𝗳𝗹𝗼𝘄𝗲𝗿 🌻 | 𝗛.𝗦. 𝗙𝗮𝗻𝗳𝗶𝗰𝘁𝗶𝗼𝗻 (𝗥𝗢)

55

{🕦}

  După ora de engleză, timpul petrecut în cadrul celorlalte cursuri a trecut greu. Mă gândeam la un discurs plauzibil pentru a îmi cere scuze pentru ceea ce s-a întâmplat. Oare să îi spun că nu eu am sărutat-o defapt? Să bag o minciună? Ideea cu minciuna nu pare bună. Mereu i-am spus adevărul și așa voi continua.

  Sunt la ora de geografie a domnului Winner. Ca de obicei, ne petrecem acele zece minute disperate în liniște de mormânt. Nu mă pot concentra pe altceva, deoarece gândul îmi fuge la sceniile care s-ar putea întâmpla mâine.

  Brusc mă trezesc cu un ghemotic de hârtie în ceafă, dar nu scot nicio reacție. Știu că era Malik, așa că am privit ghemotocul căzând pe podea. După vreo două minute de privit în gol în direcția hârtiei, o culeg de pe jos și oftez. O deschid ușor și citesc mesajul scris de Zayn: "Numai fi deprimat, amice."

  Lângă această propoziție scrisă cu mâna lui observ o față tristă. Chiar mă întreb de ce mi-a spus "amice". De obicei nu ne spunem așa. Mă uit la pixul din buzunarul meu, îl scot într-o clipită și scriu și eu o frază: "De ce mi-ai spus amice? Nu e genul tău."

  După ce termin de scris, mototolesc la loc hârtia și o arunc în spatele meu. Mai târziu primesc înapoi hârtia mototolită. O deschid și zăresc trei fraze scrise diferit îmi dau seama că erau scrise, pe rând, de Liam, Niall și Zayn:

  "Stai calm, Harry"

  "Lucrurile vor fi la locul lor"

  "Că așa au vrut mușchii mei.
P.S. Glumesc, pentru că suntem niște prieteni idioți :))"

  După ce le citesc, clopoțelul se face auzit, anunțând sfârșitul cursurilor. Ne luăm ghiozdanele și ieșim din sala de curs.

  Nu m-am așteptat niciodată să spun cuvintele astea: alea zece minute plictisitoare au fost cele mai rapide de până acum.