A Strange Summer (Book 1&2)

20.2 ❤

-Mi-a plăcut sunetul ăla. Aş vrea să-l aud mai des, mi-a spus râzând.

-Încetează...

Spre surprinderea mea, nu a continuat şi cu alte...um...acţiuni ciudate.
A continuat să mă ţină strâns de încheietură, dar s-a dezlipit de mine, ceea ce m-a făcut oarecum să-mi revin din starea aceea de şoc. Poate șoc e prea mult spus, dar cert e că gestul a fost unul neașteptat.

-Rămâi aici Eve, te rog, îmi spune privindu-mă fix în ochi.

-În niciun caz!
-Te rog Evelyn! Am râs, am glumit...dar asta nu înseamnă că mă simt bine. Încă mi-e rău...

Tu faci glume de genul "hai să te lipesc de perete şi să încep să te sărut pentru că sunt un cretin pervers...și băut pe deasupra" și după spui că ți-e rău!? Clar ai ceva la cap.

-Ai vreun sac de dormit?
-Nope.
-Un pat în plus?
-Stau singur în cabană, evident că nu am.

-Atunci evident că nu rămân! Doar nu vrei să dorm cu tine în pat!

-Ştii, oricât mi-aş dori să facem ceva...în starea în care sunt nu aş putea. N-ai de ce să te temi. Şi loc avem...

Spui asta după faza de mai devreme...?

-Da, avem loc dacă stăm lipiţi unul de celălalt!

-Hai Eve...ce te costă? Măcar dacă mor să fii prima care află.
-Asta nu e amuzant...

-Deci rămâi?
Ar putea fi o idee bună.

-Da, dacă întinzi nişte pături pe jos. Eu lipită de tine nu dorm! Am nevoie de spaţiu, mă foiesc de colo-colo noaptea.

Şi normal că nu voiam să dorm lipită de el. Asta a fost cea mai bună scuză pe care am găsit-o...mda, nu prea strălucită într-adevăr.

-Întinde-le tu. Sunt în dulap.

Şi aşa am scos de acolo câteva pături pe care le-am întins pe podea, bineînţeles ajungând să dorm pe jos cu idiotul de Tyler.

Uh...totuşi, îmi pare bine că am rămas, deoarece peste noapte i s-a făcut rău. Dacă nu eram acolo nu ştiu cum s-ar fi descurcat, mai ales că a vomitat toată băutura din el...şi a trebuit să fac eu pe Sfânta Evelyn şi să şterg pe-acolo, având grijă şi de el în acelaşi timp.

Nu prea am putut să dorm ca să fiu sinceră...am stat cu ochii pe Tyler aproape toată noaptea. La un moment dat făcuse febră şi transpira într-una...aşa că din nou, a trebuit să-i şterg sudoarea de pe faţă, iar el dormea în continuu. Nici nu simţea când îl atingeam, cu toate că de fel sunt ușor agresivă cu mișcările mele și cu modul în care gesticulez.

Mama obişnuia să aibă în felul ăsta grijă de mine. De câte ori mi-era rău, ea era acolo, stătea toată noaptea lângă mine asigurându-se că sunt în regulă.
Pe când scorpia de Leah? Eram răcită cobză iar ea a intrat în cameră spunând "Ai nişte ceai pe aragaz, mâncare în frigider, iar numărul doctorului este în agenda din sufragerie. Eu trebuie să plec la cafea".

Şi toată lumea se întreabă de ce o urăsc. Aş putea scrie o carte cu toate momentele în care mi-a dovedit că nu îi pasă de mine şi astfel ar înţelege tot poporul ce probleme am.

Voi avea timp atunci când ajung la sanatoriu.

•••

-Rămâne stabilit atunci. Merg să mă schimb şi ne întâlnim la ieşirea din tabără, i-am spus lui Tyler în timp ce o luam la fugă spre cabana mea.