A Strange Summer (Book 1&2)

2 ♡

[Evelyn]

Tata îşi frecă faţa cu palma şi nu părea că mai vrea să vorbim. Schimbarea lui bruscă de comportament m-a pus pe gânduri, aşa că m-am întors în camera mea şi am început să-mi aranjez colecţia de jucării de pluş.

Nu prea aveam ce face acasă. De cele mai multe ori aranjam câte ceva prin cameră sau stăteam cu laptop-ul în braţe. Nu am fost niciodată genul de persoană căreia îi place să iasă afară. Şi nu aveam starea potrivită pentru plimbări.

Între timp m-am gândit să-l sun pe Tyler şi să-l întreb cum mai stau lucrurile pe-acolo.

Eram plecată abia de o zi, şi cum a spus şi el...părea c-a trecut o veşnicie, nu 24 de ore afurisite.

-Sper că ai un motiv bun pentru care mă suni, îmi răspunde cu o voce răguşită care-mi spunea clar că dormea.
-Cred...
-Crezi? E sâmbătă pentru numele lui Dumnezeu! Evelyn, e zi liberă în tabără!

Da, cam uitasem partea asta cu unele sâmbete libere.

-Nu-mi pasă ce zi liberă e! Vreau să vorbesc cu Ish, spun scuturând o maimuţică de praf.

Semăna puțin cu el maimuțica aia, avea o față perversă.

-E la ora de...ăăă...ceva.
-Parcă era zi liberă idiotule.
-Este, dar nu e vina mea că ei îi plac orele-n plus.

-Poţi măcar să-i dai numărul meu?
-Î-hm. Când te întorci?

-Probabil când Cassidy n-o să mai vrea să şi-o tragă cu tine. Prin urmare, niciodată.

-A sunat cam dur... Apropo de Cassidy, chiar încearcă din răsputeri să mă facă să vreau să mă culc cu ea. Cum a auzit că ai plecat a şi apărut la cabana mea îmbrăcată...prea provocator.

-Mmmda, toată lumea ştie că asta e tipic ei. Şi? Ce te opreşte?

Ok, de fapt...nu era asta întrebarea care îmi stârnise curiozitatea, dar în fine. Voiam să-l întreb dacă s-a întâmplat ceva între ei, dar ştiam că mi-ar fi spus dacă ar fi făcut-o. Sau cel puţin speram.

Nu era ca şi cum mă interesa într-adevăr, dar trebuia să-l tachinez cu ceva nou, nu-i aşa?

-Nu ştiu, poate faptul că ea nu e o irascibilă-nebună-idioată-dementă-care-vede-fantome-şi-mă-face-idiot-mereu ?

-Tocmai ce m-ai făcut irascibilă? Şi nebună şi idioată şi dementă? Şi tocmai ai recunoscut că ai vrea să....Doamne, eşti prea nemernic câteodată idiot -

-Evelyn? Putem vorbi? mă întreabă tata strecurându-şi capul în camera mea.

-Heh? Ce-a fost asta? Evelyn, eşti cu un tip?

-Ă, da, oarecum. Trebuie să în -

-Scapi de mine o singură zi şi deja sari în braţele altuia? E nedrept, te joci cu sentimentele unui biet băiat. Adică ale mele, nu ale ăluia cu care -

-Încetează! E tata, idiotule ce eşti.

-Oh! Viitorul socru! Salută-l din partea ginerelui de care încă nu ştie că există.

-Te sun să te înjur în câteva minute.

-Stai! mă oprise tata înainte să închid. E acel Tyler?
-D-da...

-I-ai spus tatălui tău despre mine? întreabă Tyler surprins. Hei, glumeam cu ginerele...nu trebuia să -

-Taci odată! strig eu la el, făcându-i semn tatei să continue.
-Întreabă-l...întreabă-l câţi ani are...şi ce vârstă avea când Helen a apărut în familia lui, îmi spune tata aşezându-se pe scaunul biroului meu.