<< Fate | | 박지민 >> P•JM [EDITATĂ]

Capitolul 6

          — Jimin, hai să ne calmăm și să discutăm fără să ne enervăm, okay? ,cel mai matur membru al acestei formații de prieteni, Namjoon, vorbi cu un glas calm și făcând ca toată situația să se mai liniștească

         Jimin își dă ochii peste cap la cuvintele lui și își întoarce privirea spre geam, unde își lasă ochii să cadă pe cerul albastru cu niște nori albi pufoși deasupra capului lui și vântul adie ușor crengile copacilor.Acesta își dorește foarte mult să iasă afară, din ziua aceea când Mina l-a scos afară, doctorul acestuia i-a spus că este mai bine să nu mai iasă deloc afară până ce nu îl externează din spital.Asta l-a făcut să o ia razna, dar s-a obișnuit să stea închis într-o încăpere goală și rece ca acel salon.

          — Nu avem despre ce discuta, hyung! ,Jimin vorbi pe un glas răgușit, simțindu-se răceala în vocea acestuia care se uită în gol pe fereastră

         Namjoon lăsă un oftat să îi scape printre buze la cuvintele băiatului.Acesta știe foarte bine că ceea ce a făcut este greșit, dar era încă un copil nevinovat și fără minte.Nu știa ce anume putea să facă.Tot ce voia era să își trăiască copilăria și să se bucure de libertate, dar nu ar fi crezut că ceea ce face îl v-a răni pe Jimin.Ăsta este ultimul lucru pe care îl dorește de la ceilalți.Urăște să își vadă prieteni răniți.Preferă să se rănească el decât ceilalți.

          — ChimChim~ ,de ce te comporți așa cu noi? ,Hoseok fu cel care continuă toată conversația asta, făcând aegyo poate așa reușește să îl înmoaie pe Jimin, mai ales că cei doi au fost cei mai apropiați față de ceilalți

          — Hyung, te rog!Nu vreau să mai discut despre asta!Vreau să fiu lăsat în pace un timp! ,Jimin îi taie craca de sub picioare acestuia, făcându-l pe Hoseok să pună botul și să se supere pe acesta

          — Jimin, știi că ceea ce am făcut în trecut ne pare rău pentru tot!Nu am vrut să facem asta, da?Fusesem niște copii nevinovați fără minte!Trebuie să treci peste asta, prietene! ,Seokjin — cel mai mare dintre toți — fu cel care decisese să spargă această gheață rece dintre toți care s-a format acum mulți anii între cei șapte

          Jimin tot ce face este să își de-a ochii peste cap la cuvintele acestuia.Deși băiatul știe foarte bine că Seokjin are mare dreptate, acesta este prea orgolios să recunoască asta și preferă să țină în el acest lucru.Dar pe de altă parte, și Jimin are dreptate în această privință pentru că ceilalți șase chiar l-au lăsat să zacă acolo inconștient pe podeaua rece fără să facă nimic și nici măcar nu l-au vizitat nici măcar o dată la spital de când a ajuns aici.

          Ușa salonului băiatului se deschide cu un scârțâit în toată încăperea tăcută și îi făcu pe toți șapte să își întoarcă capetele spre persoana care a intrat în încăpere și atunci când Jimin o vede pe Mina că zâmbește cu toți dinții ei albi imaculați și din inimă îi face inima să bată cu putere și să simtă un gol în stomac, făcând ca un zâmbet involuntar să se așeze pe buzele lui mari și rozalii.