Capitolul 3

28 13 0
                                    

   Ma trezesc obosita. Dormisem atât de prost. M-am gândit toată noaptea la rușinea pe care o voi simți astăzi când o sa îl vad.
   Pana la urma reușesc sa ma ridic din pat. Îmi fac o cafea, un dus, ma îmbrac dar mai mult mecanic pentru ca gândul meu e tot acolo. Ma imbrac intr-o pereche de blugi turcoaz cu cateva crapaturi si intr-o bluza cu diferite nuante de albastru.
   La micul de jun ma trezesc cu un apel de la Maria:

   - Neața tu, fi atenta! Diseară trec pe la tine pentru ca am nevoie de ceva.

   - Neața, bine dar de ce?

   - Mai ști jurnalul ala pe care l-am ascuns la tine când aveam vreo 14 ani pentru ca il găsise părinți mei? De mi-ai promis ca o sa îl porți mereu după tine.

   - Da, este aici! Eu ma țin de promisiune!

   - Bun ne vedem

   Și îmi închide telefonul în nas. Sincer nu înțelegeam de ce are nevoie de el. Am impresia ca îmi ascunde ceva, se comporta foarte ciudat în ultimul timp. Dar și eu ii ascund chestii asa ca nu o judec.
   Scot o cutie dintr-un dulap cu caiete și cărții vechi de pe vremea când eram la școală și îi găsesc jurnalul. Sincer niciodată nu l-am citit deoarece ea îmi zicea orice. Lângă, mai găsesc o agenda neagra. Amintirile încep sa ma acapareze. Era jurnalul meu.

   *Doamne câte prostii am scris pe aici*

   Desigur ca majoritatea paginilor se învârteau în jurul băieților, actoriei și problemele mele de atunci.
   Găsisem o parte în care am scris despre un băiat pe care îl adoram și și-a bătut joc de mine. Doamne cât de prostuța eram atunci.
  
   Timpul trece și observ ca deja era 6:55 asa ca ma pregătesc sa plec.

   Se făcuse ora 7:10 și Lewis încă nu era aici. Îl sun, dar nu îmi răspunde.

   *Unde naibii e? *

   L-am așteptat încă 5 minute. Vad ca nu mai vine asa ca sun la un taxi.
   Pe timpul drumului ma uitam pe geam, ascultam muzica și îmi puneam tot felul de întrebări.

  *Oare a pățit ceva? Oare îi era rușine sa ma mai vadă? Oare și-a dat seama ca a făcut o greșeală? *

   Sunt întrerupta în momentul în care ajungem.
   Pana acum nu am dat nas în nas cu el. Am fost la machiaj, am și filmat și culmea nu am dat nas în nas cu el.

   *Doamne, zici ca l-a înghițit pământul*

   Pauza de masa se apropia.

   *Acum e acum Alice! Pana la urma urmei nu sa întâmplat nimic. Ohhh, cine știe câte femei a avut asta. Cred ca sunt doar una dintre ele, poate a și uitat *

   Acest gând îmi dădea o stare de nervozitate...

   Întru și ma uit în jur. Îl vad cum ma analizează din cap pana la picioare. Nu zice nimic, asa ca nici eu nu zic nimic. Contactul acela diret dintre noi imi face inima sa vibreze. 
   Ma așez ca de obicei lângă Charlotte și Anne, care observasera faptul ca dintr-o data am devenit mai reci unul cu altul. Se uita una la alta dar nu zic absolut nimic. Cred ca au observat faptul ca era prost dispusa. 
   Majoritatea râdeau în jurul nostru dar eu nici pofta de mâncare nu aveam. Il priveam pe Lewis care amesteca prin caserola cu mancare gandindu-se departe. 
   Eu mereu am fost într-un fel fata lu' mama. Mereu au încercat sa ma protejeze, asa ca nu am avut parte de prea mulți iubiți la viata mea. În general eram acel elev, care se străduia sa învețe, încerca să nu se bage în belele și mereu luata de proasta de popularii clasei. Câteodată mai ripostam. Știam ca nu e bine ceea ce fac ei penteu ca și eu am fost asa în generala pana când mi-au venit mințile la cap... Oricum, nu eram obișnuită sa ies la întâlniri, aproape sa fiu sărutat și a doua zi sa fiu uitata.
   Maria era altfel, mai avea iubiți, mai suferea, era obișnuită. 

   *Ah, Maria... Cred ca ar trebui sa îi cer un sfat! Adica cat de rău poate reacționa? Gata știu! Când vine după jurnal o voi întreba!*

   Mai lucram ce mai lucram și se apropie sfârșitul zilei. Recunosc am stat puțin mai mult la lucru ca de obicei. Îmi era atât de urat sa vina noaptea, sa fiu nevoita sa dorm și rațiunea mea sa ma tina treaza cu nemiluita.

   Când ajung în parcare pentru a îmi comanda un taxi, îi văd mașina lui Lewis. Era trasa puțin mai departe. Sun un taxi și astept. În timpul ala, observ o blonda siliconata care se aproprie de mașina lui. Întra în mașină și pornesc. Mi-se rupea sufletul când am văzut. Simțeam ca mor! Îmi vinea sa fug după ea și sa o strâng de gat! Picioarele mi-se inmoaie. Cu greu ma tin pe ele. Cu greu ma abtin sa nu dau drumul lacrimolor. Dar de ce?

   Și uite ca iarăși am fost călcată în picioare... Ma simt ca o tarfa! Ca o femeie ușuratica... Dar de ce? Sau de ce nu m-a bagat astăzi în seama? E clar, am fost doar o mica aventura pentru el... 

   Simt o picătură fierbinte curgând pe obraji mei, urmata de alta. Eram nervoasa, supărată și distrusa. În interior era o adevarata explozie. 

   E clar ca nu ai fost nimic pentru el! De ce pui suflet atât de mult Alice? * 

   Gândurile mele sunt tulburate de către taxi-ul care oprește fix în fata mea. Urc și imi bag muzica la căști aproape la maxim. Ecranul telefonului meu era ud din cauza lacrimilor care aterizau pe el. Il mai stergeam din cand in cand. Plângeam ca o proasta.

   Ajunsa acasă nici nu îmi așez bine haina în cuier ca aud cum cineva bate în ușă. Era Maria

offf, ce ma fac? Se vede ca am plans! Am tot rimelul curs și ochi roși... Și ce nervoasa va fi acum. Doamne, mai bine nu luam contractul asta! 

   Ma decid sa îi deschid usa. Oricum tot se prindea ca am plans. Ma arunc direct în bratele ei.

   - Ce ai pățit fata?

   - Mereu și mereu... Pun suflet! Încerc eu sa îi spun printre lacrimile care parca îmi ardeau pe obraji

   - Nu mai plânge! Doar spune-mi... Cine te-a deranjat? Colegul ala al tău?

   Îi povestesc tot ce sa întâmplat. Îmi pare rău că am ascuns asta de ea. Acum ma simțeam și mai prost.

   - Alice...

   - Da?

   - Mulțumesc de jurnal... Ammm... Am sa îți spun ceva

   Vai la ce zi am avut îmi trec tot felul prin minte. Oare ce are sa îmi zică? 


Dragoste ca-n filmeWhere stories live. Discover now