Dragoste ca-n filme

Capitolul 1

   O alta zi în care alarma ma trezește dis de dimineață. Ma trezesc și ma duc sa îmi caut haine pentru a putea merge la serviciu.

   Serviciul meu, nu este unul ca și celelalte, este o pasiune. Eu cu prietena mea cea mai buna facem  actorie de la vârsta de 11 ani. Părinți mei nu își doreau ca eu sa urmez actoria pentru ca actori mor de foame, dar am continuat și uite unde am ajuns.

   Ma întâlnesc cu Maria care ma aștepta chiar în fata casei. Eu cu Maria ne cunaostem de o viata. Ne-am cunoscut cand eram mici la spital. Amundoua eram internate, eu pentru ca imi rupsesem piciorul drept si ea mana stanga. Ne-am apropriat foarte mult cat timp am stat internate si am hotarat sa pastram legatura. Am aflat ca locuim in acelasi cartier si asta ne-a ajutat sa rămânem prietene in continuare. Maria este o femeie destul de înaltă, cu parul blond cu bucle, ochi căprui, un zâmbet foarte seducător și obsedata de machiaje.
   Decise sa ma ducă și pe mine la lucru cu toate ca lucram în locuri diferite, îi era în drum.

-Hey, neața!

-Neața, ce faci?

- Uite bine, am venit sa te duc!

-Am emoții, este prima mea zi acolo... Dacă nu ma descurc?

-Mai termina cu prostiile, mereu ai fost mai buna ca mine! Cum sa nu te descurci? Ai înnebunit?

-Hai uita-te la drum, ca poate ne mai lovim și de un stâlp. Mai bine tăceam...

   Ma dau jos din mașină și ajung in locul in care se filma proiectul. Totul arata atat de perfect! Erau multe masini mari si rulote in care presupun ca ne vom deghiza in personajele pe care le vom interpreta. Eram mandra de mine deoarece nu mai prinsesem niciodată un proiect atât de mare. Era ca un vis implinit! Parca imi era rusine si frica sa nu ma fac de ras. In sinea mea ma intrebam ce caut eu aici printre atatia actori cunoscuti. Stiam ca ma voi obisnui usor asa ca nu m-am stresat foarte mult. Prima zi cei mai grea ca dupa o sa fim toti ca o familie.                               Dupa ce am facut cunostinta cu aproape toata lumea parca emotiile au mai disparut. Bataile inimi parca se mai linistisera si nu mai avem palmele reci si transpirate. 

   Pauza de masa se desfasura intr-o camera cu o masa lunga gri in forma de U, cu tablourii si oglinzii pe peretii vopsiti in alb. Timida imi fac loc printre acorii care deja se simteau ca acasa. Trecand printre ei pana la unul dintre scaunele libere, simteam multe privirii care ma atacau. In camera eram in jur de 30 de persoane. Ma asez langa doua actrite, si facem cunostinta. Pe scaunul din dreapta mea statea Anne, o femeie in jur de 25 de ani, care suferea de o boala genetica pe nume albinism.  Ochii ei erau de un albastru aquamarin unic iar parul ei lung prins intr-o coada de ponei era de un alb imaculat. Iar in stanga mea statea Charlotte o femeie destul de inalta, cu parul roscat lasat pe spate. Observasem din start ca la una dintre sprancene are o taietura. Ea era acel stil de femeie indepententa care isi traia viata la maxim. 

   Ziua mea era gata aproape. Nu am făcut mare lucru. Aproximativ cunoscusem toți actorii implicați și eram mandra de asta. 

   Ma pregateam sa plec. Afara era frig pentru ca era o ora mai tarzie. In momentul in care am iesit afara am simtit  aerul rece cum imi invadeaza plamanii. Am inceput sa tremur din cauza frigului.     Cu pasi repezi ajung in parcare. Imi era putin frica sa stau intr-o parcare singura la o ora tarzie. Ma decid sa o sun pe Maria fiindca nu stiam ce face de intarzie. Ea nu raspunde apelurilor mele, asa ca raman sa vad daca mai vine sau nu. 

Ba, sper ca asta nu ma lăsat aici, ca o bat. Am înghețaț de frigggg

  Tresar cât cineva ma bate pe umăr. Eram speriata si nu stiam ce sa fac. Pulsul meu crescuse dintr-o data si imi puteam simti adrenalina care emena din toti porii pielii.  Dau sa bag mana in geanta ca poate gasesc ceva mai ascutit cu care ma puteam apara dar cand ma uit mai bine, vad un bărbat cam de 22 de ani, saten spre roșcat cu parul asezat in toate directiile, cu ochii căprui, puțin de tot verzi, bine facut și inal. Avea in jur de 1,80 m. La început m-am speriat și ma pregăteam sa ii dau cu ceva în cap dar îmi dau seama ca e unul dintre actorii cu care nu făcusem cunoștință. L-am mai văzut la televizor la ceva emisiuni.

-Bună, aștepți pe cineva?

-Hey! da, pe prietena mea care nu imi răspunde la telefon...

-Presupun ca ești una dintre colegele mele

-Da, ma numesc Alice

-Ce nume frumos, eu ma numesc Lewis!

-Incantata de cunoștință!

-Ne vedem mâine... cred

-Da desigur!

   Îi observ mașina Mariei și ma urc în ea. Stam în liniște pana la un moment dat când imi spune:

-Drăguț tipul cu care stăteai de vorba! spune încercând sa îmi bata un apropo

-Coleg doar

-Cum zici

   Îi trag o privire mai răutăcioasa și imi bag muzica în căști pentru a nu ii mai auzi prostiile.
 
   Ajung acasă insfarsit. Obosita ma trantesc in pat si stau acolo pentru cateva minute. Ma ridic din pat si ma duc sa fac un dus. Seara vorbesc pe Skype cu părinți mei din România. Povestim despre noul meu proiect si despre ce au mai facut ei in ultimul timp pe acasa. Dupa un timp, obosita ma decid sa imi iau ramas bun de la ei si sa ma pregatesc sa ma pun la somn.

   Ma trezesc din cauza alarmei. Ma duc și îmi fac o cafea. Maria venea iar după mine. E mai bine sa mergem amundoua de cât separat. Ma îmbrac și cobor pentru ca Maria ma aștepta deja de 10 minute.

   Ajung în mașină. Maria era destul de nervoasa pentru ca intarziasem câteva minute, dar am reușit eu sa ii ridic starea de spirit cu glumele mele proaste. 

   Cobor din mașină și ma lasa in parcare. 

   După câteva ore de filmare, ma duc sa imbuc ceva. Acolo erau toți actorii din film ca de obicei, fiecare asezat pe care un scaun. Îl zaresc pe Lewis care îmi zâmbește și îmi face cu mana mai subtil. Ii zâmbesc și dau din cap.

   Dupa ce pauza de masa se termina ne intoarcem la treaba. Pot spune ca azi am avut o zi chiar foarte productiva! Trebuie sa recunosc ca imi cadeau ochii in gura de la oboseala.

   Pe la sfârșitul zilei observ un mesaj  necitit, trimis acum o jumătate de ora de la Maria in care ma informa faptul ca a rămas fără benzina și ca nu mai poate venii după mine. Sincer nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge intr-o situatie de genul. Mai vazusem asta doar in filme... Mai ales in cele horror. Teama ma cuprinde iar.

   Serios? Nu putea și ea sa mai verifice din când în când benzina. Acum trebuie sa mai astept pana când îmi vine un taxi. Perfect, multimes Maria... Ești incredibila! 

   Când sa sun la un numar de taxi aud din spatele meu:

-Hey, tot pe prietena ta care te tine în frig? ma intreaba Lewis zambind

-Aparent nu mai are benzina și trebuie sa sun un taxi...

-Nu trebuie! Ca te duc eu dacă vrei!

-Dacă dorești

     Ma conduce spre masina lui. Nu prea ma pricepeam la masini dar cred ca era una destul de scumpa. Imi placea foarte mult culoarea ei rosie. Masina avea si geamuri fumuri. Începe sa conduca. Eu studiam interiorul pentru ca nu aveam altceva mai bun de facut.                                             Linistea din masina este distrusa de catre Lewis care incerca sa deschida un subiect.

-Și tu, ești de aici sau vi din alta parte?

-Sunt din România! Tu?

- Eu vin din Noua Zeelanda.

   Wow, sa fiu al naibii, trebuie sa fie fain acolo. 

   Liniștea se lasă iar peste noi. Din când în când ne mai priveam, mai ales el cu coada ochiului.

  Aproape ajungem la locația indicata de mine, adică acasă.

-Dacă mai rămâne și mâine prietena ta fără benzina, sună-mă! Îmi cere telefonul si își trece numărul acolo

-Da, desigur!

-Dacă vrei pot veni mâine dimineață după tine... Adică... Nu mai dacă vrei. Îmi ești în drum! il aud spunând ne sigur pe el

-Da, de ce nu? Maine la 7:00 aici

-Voi fi aici!