My Secret Love

Capitolul 7

                         Autoarea

Ura din sufletul lui Jungkook nu se putea descrie. Nu putea descrie cât de mult își ura soția în acest moment.

Nu ajunse de mult timp acasă, dar când Iseul îi spusese că fiul lui a fugit de acasă, parcă ceva se rupse în el. Nu-și putea imagina cum soția lui și-a putut lovi propriul copil.

Venise într-un suflet acasă, iar când o văzu pe Iseul plângând, se panicase și mai tare.

-Iseul! Ce s-a întâmplat? Unde e Chan? Îi spuse cu o voce ușor tremurândă.

-Domnule Jeon! Vă jur că nu am știut, am fost doar 5 minute la baie, și m-am întors când am auzit o pocnitură, dar a fost prea târziu. Am încercat să-l prind din urmă dar... eu..Vru să continue femeia dar fu oprită de Jungkook.

-Gata Iseul, e în regulă, nu a fost vina ta. Unde e Jieun acum?

-Îmi pare nespus de rău, domnule Jungkook!Doamna este sus, în camera ei.

-Nu mai plânge Iseul, e în regulă, îl voi găsi pe Chan și îl voi aduce înapoi teafăr și nevătămat.

Iseul doar dăduse afirmativ din cap, iar Jungkook se repezi spre camera soției sale având să-i ceară socoteală pentru ce făcuse.

Deschizând ușa, înaintă spre soția lui ce ieșise din baie și cu un glas tare și gros începu să vorbească.

- Jieun, te avertizez. Dacă Chan pățește ceva, mă jur că te voi alunga din casa mea și încheiem tot ce ne ține legați unul de altul!

-Dar ce-am făcut? Jungkook voia să o plesnească la ce putu să scoată pe gură.

-Cum adică ce-ai făcut? Tu ești normală la cap? Lovindu-ți copilul din nimic este ceva normal?

-Aa, despre asta e vorba. Mucosul ăla țipa la mine să dorm cu el, iar eu nu l-am suportat să-l aud țipând.

-Tu conștientizezi ce-ai făcut? E copilul tău, al tău Jieun! Ce fel de mamă poți fi? Nici nu meriți să te numești mamă. O clipă nu l-ai ținut în brațe, o clipă Jieun! De când s-a născut nu i-ai oferit dragostea de care are nevoie, iar tu nici măcar nu ești conștientă de asta.

-Ți-am spus că nu mă interesează de el, o știi foarte bine. Știi și motivul, dar nici tu nu îl conștientizezi. Am vrut doar iubirea ta, nimic altceva!

-Din momentul acesta îți jur că în afară de ură nu vei mai primi nimic din partea mea, Jieun!

- Nu, stai. Te rog! Îl prinse pe Jungkook de braț înainte de a ieși pe ușă.

-Jieun, dă-mi drumul sau jur că voi face ceva ce nu voi regreta.

-Te rog... Nu!

-Dă-mi drumul. Îmi e silă de tine!

Iar cu astea fiind spuse ieși ca fulgerul pe ușă lăsându-și soția plângând în urma lui.

Acum nu se putea gândi decât la fiul lui și unde ar fi putut fugi. Departe nu ar fi putut ajunse pentru că Iseul îl sunase imediat ce el fugise.

Așa că își luă cheile de la mașină și ieși din casă urmând să-și găsească fiul.

                                    *****

Mergea cu o viteză foarte mică, uitându-se în toate părțile după fiul său. Ajunse pe lângă parcul din oraș, care nu era foarte departe de casa lui, dar totuși făcând 15 minute până la el.

Se gândi că poate ar fi vrut să se joace, așa că ieși din mașină urmând să intre în parc.

Merse ce merse până auzi glasul unui copil ce pare a plânge, asta până își dăduse seama că este fiul său, urmând să alerge într-un suflet în direcția aceea.