HEAVAN : Living in Sin

Capitolul 3

~

Intru rapid în club, mergând spre masa unde sunt persoanele de care am nevoie acum. În drumul meu, simt ca sunt prinsa de încheietura și ținută în loc.

— Bună pisicuta, unde te grăbești asa? Privirea îmi e pe un adolescent în călduri, care cel mai probabil nu are mai mult de 18 ani. Nu vrei sa îmi ți companie?

— Dacă nu îmi dai drumul acum la mana o sa te fac eu sa faci asta, ii spun smucindu-mi mana dintr-alui.

Il privesc urat și ma îndrept spre masa punând repede mâinile pe masa și uitându-mă la ei.

— Ce e agitația asta pe tine Min?

Anais ma privește confuza.

— Cine era?

— Emili de la spital, trebuie sa ajungem urgent acolo, spun repede. Tatal vostru este din nou la spital și are nevoie de mine, spun spre cei doi frați.

Aceștia ma privesc tulburați de cele auzite și fără alte cuvinte mergem toți spre ieșire, da nu înainte de a ma duce la bar și a plătii pentru ce aveam la masa. Ieșim repede afara și simt o mana pe umăr.

— Ai venit cu mașina? Ma întreabă Dominic.

— Da, spun repede. Mașina lui Travis, dar eu conduc acum.

— Crezi ca e în regula? Ai băut, ma atenționează Anais.

— De când doua guri de whiskey ma afectează pe mine? Întreb, recunoscând cât am băut din acel pahar.

— Ai dreptate, spune repede blonda.

Ii cer cheile lui Travis și ma îndrept spre mașină, Dominic urcând cu mine în fata iar restul în spate. Bag cheile in contact și pornesc mașină, fiind la o distanta destul de mare de spital. Cu acest gând în mine, pornesc la drum și bag viteza considerabila, străzile fiind relativ goale și bucurându-mă în sinea mea pentru asta.

— Am înțeles ca ne grăbim, dar nu ne omora! Tipa Anais din spate.

— Taci și tine-te! Strig și măresc puțin mai mult viteza.

— La dracu! Îl aud înjurând pe Dominic în dreapta mea și ma întreb oare de ce.

Ajungem relativ repede, mai ales la viteza pe care am folosit-o și parchez mașină în parcare. Intram în spital și imediat sunt asaltata de Emili care are în mana un dosar și Lucas care este agitat.

— Ce ți-a luat atât? Tipa brunetul la mine si simt cum ma agit și eu.

— Dacă nu ma grăbeam te luam la palme, marai, mergând spre biroul meu cu toți în spate.

— Acesta este dosarul domnului Oliver O'Brian, împreună cu toate analizele medicale si rapoartele tale, îmi spune repede iar eu insfac dosarul.

Ajung în birou de unde îmi iau halatul, fiind relativ deranjata de cum arat dar trec peste. Îmi prind parul într-o coada de cal și îmi las geanta pe birou. Ies, luând cu mine și dosarul domnului O'Brian.

— Ce salon?

— Salonul 78, etajul 6, ca data trecuta, spune repde.

— Emili, mersi mult, du-i te rog în camera de așteptare, probabil voi intra direct în operație, Lucas, tu vi cu mine, dau ordine.

— Am înțeles!

— Trebuie sa venim cu tine! Spune Dominic agitat.

— Dacă va trebui sa intru direct în operație, doar m-ați încurcă, ii spun. Fa cum îți zic, îl rog.

— Min!

Ma întorc pentru a-l privi pe Travis care este foarte serios. Ceea ce este foarte rar, din partea lui.

— Te iubesc!

Rămân puțin perplex, dar imediat ma las oarecum moale și ma relaxez. Știa ca sunt încordată. Știu ca el prin acest "te iubesc" vrea sa îmi spună cât de mândru este de mine și ca pot sa o fac. Ca așteaptă sa ii zic ca am reușit. Și mai ales, știe ca eu știu toate astea, și ca va fi lângă mine orice s-ar întâmpla.

— Și eu te iubesc!

Spun și ma întorc, pășind cu pași mari către pacientul meu.

Dominic pov

Stau pe scaunul asta nenorocite și aștept sa iasa Min din operație. Acum ii spui Min, parca era corcita. La dracu, sigur am înnebunit. Vorbesc singur.

Încă ma simt vinovat pentru asta. Nu a fost civilizat din partea mea oricât de "rasist" as fi, cum m-a numit ea. Mi-a salvat tatăl chiar și după comportamentul meu. A făcut tot ce a putut și s-a dedicat vindecării lui.

Stephan și mama mi-au bătut obrazul destul de mult, doar văzând ca domnișoara Young se uita urat numai la mine.

Am crezut ca toată treaba asta am crezut, ca nu mai contează, din simplu fapt ca nu vedeam vreo șansă să mă mai întâlnesc cu ea vreodată. În acest moment ma gândesc dacă cineva acolo sus își bate joc de mine. Dragul meu frate este iubitul celei mai bune prietene al albicioasei. Am sa o vad atât de des încât cel mai probabil o sa ma mănânce iadul, mai ales atunci când se uita la mine atât de urat încât cred ca vrea sa ma omoare.

Și cine e nătărău ala pentru ea? Trant sau Tralin sau cum l-o chema. De ce i-a spus ca o iubește și de ce i-a răspuns. La naiba.

— Tatăl vostru nu a fost internat și acum 2 luni?

Îmi ridic privirea spre Trant, cred, acesta uitându-se ba la mine ba la Stephan. Care e problema lui? De ce îl interesează pe el orice ar fi legat de familia mea.

— Da, a fost, spune Stephan calm.

O sa încep sa cred ca Stephan e o reptila. Mereu calm. Mereu rece și calculat.

— Oare e bine?

— Sunt sigur ca e bine iubito, își liniștește fratimiu iubita.

Nu am nimic cu relația lor. Am parca ceva cu ea, știind oarecum trecutul ei de tarfa. Dacă e tarfa, tarfa rămâne, iar după părerea mea, chit ca am cei șapte ani de acasă și știu cum ar trebui sa tratez o femeie, ele sunt doar unelte care ar trebui sa fie ascultătoare. Atunci când un bărbat vrea ceva, femeia trebuie sa facă ca el. Nu vad altfel pentru ce e o femeie.

— Min sigur va reusi, vorbește din nou blondul. Ea mereu reușește, adaugă sigur pe el.

Nu pot înțelege cum ar putea avea încredere în munca unei femei. E doar o femeie pana la urma, nu? Ce poate sa facă ea. L-a operat o data pe tata și a reușit, asta nu înseamnă că mereu va face bine.

— Ce te face pe tine atât de sigur?

Ma trezesc deschizând gura și vorbind. Nu pot găsi răspuns la întrebările mele. Ceea ce m-a făcut sa întreb.

— Min a muncit extrem de mult sa ajungă aici. E un doctor excelent și își dedica viata în tot ceea ce tine de asta, spune privindu-mă fix în ochi. Nu este ca restul, ea este o persoana extrem de puternica care ar putea sa pună pe oricine la pământ ci nu invers, adaugă la fel de sigur pe el.

Stau și ma uit la el, pufnind. Da sigur. Sunt amuzat de credință lui în aceasta femeie

Dintr-o data aud o ușă trântindu-se și pe ea ieșind bruneta care își da masca jos de la gura. Se vede pe ea ca e transpirata și extenuata. Cat naiba a trecut de când e acolo?

— Operația tatălui vostru a fost un succes, va trebui sa stea câteva zile sub supraveghere ca să fim siguri ca e totul în regula și dupa îl veți putea lua acasă!

Spune aceasta și ne privește. Pare extenuata. Sigur e. Femeia asta ma intriga. Ma face sa ma simt vulnerabil și sa îmi pun la îndoială credințele. Ceva nu este în regula în situația asta.