Dragostea doare

capitolul 48

— "Te simti mai bine?"

Am intrebat usor, dorind sa incep o conversatie intre noi doi. Linistea din masina parca ma sufoca.

— "Nu stiu Ash. Imi simt inima pana in gat. Simt prea multe lucruri o data."

— "Te inteleg. Exact la fel ma simt si eu."

Vorbeam incet, mai mult soptit. Eram epuizat, dar Chloe era acel imblod de care aveam nevoie. Era doza mea de morfina care ma tinea pe lina de plutire. Am slabit acceleratia, viteza scazand considerabil. Nu ma grabeam si incercam sa fac sa dureze cat mai mult drumul spre casa.

— "Ce trebuia sa insemne victoria ta acolo?"

— "Nimic important, doar niste bani."

— "De ce nu ai ramas sa ii iei? Ii meriti pana la urma. Ai castigat."

— "Chloe, stii ca nu fac asta pentru bani. Da, castig bine in urma pariurilor, dar boxul pentru mine e doar o distragere."

— "Nu imi place sa te vad facand asta. E periculos, iar pe viitor te poate afecta grav."

— "Acum ca ai reaparut in viata mea, voi inceta din a mai face asta."

Am spus zambind, dar zambetul mi-a pierit atunci cand Chloe nu mi-a raspuns inapoi. Aveam nevoie de o confirmare ca s-a intors inapoi la mine, iar tacearea ei nu era un raspuns pe placul meu.

Am continuat sa conduc, lasand balta dorinta de a conversa. Amandoi eram obositi si suparati, chiar nu voiam sa spun ceva ce ar putea strica totul.

Din cand in cand imi mai aruncam un ochi asupra ei, vazand doar cum priveste pierduta pe geam.

— "La ce te gandesti?" Am spus brusc dar cald.

— "La noi."

Cuvintele sale erau senine, apoi s-a intors spre mine zambind.

— "Imi aduceam aminte doar."

Zambetul ei parea ca isi pierde din nou din intensitate.

— "Nu trebuie sa fii trista. Sunt chiar aici acum."

— "Momentan."

Nu ii intelegeam raspunsul dar nici nu am insistat prea mult. Am condus in continuare in aceeasi liniste sufocanta.

M-am intristat mai mult si parca inima voia sa imi iese din piept atunci cand din departare am putut sa vad strada noastra. Nu voiam sa ajung acasa, nu voiam sa coboare din masina, nu voiam sa plece si sa ma lase singur. Am putut sa vad aceeasi reactie si pe chipul lui Chloe.

— "Vrei sa te duc acasa sau ne mai putem plimba putin?" am intrebat cu speranta.

— "Chiar nu vreau sa merg acasa acum."

Fericit, am strans volanul in maini, virand la stanga, punand cat mai multa distanta intre noi si locuintele noastre.

— "Vrei sa vorbim despre ceva anume?"

— "Nu Ash. Nu vreau sa vorbesc. Vreau doar sa taci si sa ma lasi in pace."

— "Ok, puteai sa spui un simplu "nu".

Am spus putin iritat dar in acelasi timp amuzat.

— "Esti un cretin."

— "Sincer poti sa ma si injuri. Imi era dor de vocea ta, asa ca da-i drumul. Poti sa spui orice, vreau doar sa te aud."