Dragostea doare

capitolul 45

Din perspectiva lui Chloe

— "Pleaca o data, intelege."

— "Plec de aici doar daca chemi politia sau in cel mai rau caz...hingherii."

— "Amelia, te rog. Nu vreau sa ies nicaieri. Nu am chef si nici dispozitie."

— "Te implor Chloe. Stau de 2 ore la usa ta. Promit ca nu vei regreta."

— "Asta eu voi decide." am spus reticenta.

— "Da asa e, tu vei decide. Dar daca nu iesi afara, nu vei stii. E doar o adunatura de adolescenti, nu se va intampla nimic. Jur."

— "Chiar nu stiu ce sa zic."

— "Chloe, nu vreau sa te oblig sa faci ceva ce nu vrei, dar iti va fi mai bine. Te-ai inchis in casa. Ai renuntat la scoala, la prieteni, la Ash...la mine. Te rog, gandeste-te mai bine."

— "De ce ma pui intr-o astfel de situatie?"

— "Macar o data, de dragul vremurilor bune. Uita pentru o secunda ce s-a intamplat si incearca sa fii fericita."

Am inchis ochii speriata. Urma sa fiu de acord cu ea, iar lucrul asta ma inspaimanta de-a dreptul. Nu stiu daca eram pregatita, dar trebuia sa ies o data de sub zidurile care ma striveau cu greutatea lor. Am deschis incet usa, iar Amelia s-a prabusit peste mine, cuprinzandu-ma puternic in brate.

Am strans mai tare ochii si mi-am lasat bratele sa o stranga la randul lor. Imi era dor de ea...de prezenta ei.

— "Doamne cat de dor imi era de tine idioato."

Am izbucnit amandoua in ras la auzul cuvintelor sale, apoi in lacrimi.

— "Si mie."

Am spus simplu dar cat am putut de sincer. Daca stiam ca prezenta ei ma va afecta intr-un mod atat de placut si bun, as fi lasat-o sa patrunda din nou in viata mea, mult mai devreme. Deja ma simteam intregita, simteam ca m-am intors in timp, atunci cand eram bine si fericita.

— "Iarta-ma ca am navalit asa peste tine, dar mi-au ajuns zilele in care ma milogeam la usa ta."

— "Imi pare rau, doar ca nu eram pregatita pentru..."

— "Nu trebuie sa fi suparata. Te-am inteles, de asta si sunt aici acum. Nu plec nicaieri."

— "Nu, chiar nu e in regula. M-am comportat orbil cu tine."

— "Ti-am spus ca e ok. Nu vreau sa vorbim despre asta si nici nu vreau sa iti amintesti de trecut. Inceteaza acum si haide sa iti alegem niste haine."

— "Dulapul e tot al tau."

Am spus amuzata si m-am lasat dramatic pe pat, saltandu-ma apoi pe coate si privind cum imi ravaseste toate hainele.

— "Vad ca nu ai nevoie de o baie."

A spus dupa ce m-a analizat lung din cap pana in picioare.

— "Mi-am petrecut majoritatea zilelor in baie, sunt sigura ca lucesc."

Am inceput sa rad, iar Amelia doar si-a rostogolit ochii.

— "Ok, astea ar trebui sa iti vina de minune."

A spus, apoi a aruncat pe pat o pereche de blugi negri si o bluza alba stramta. Apoi cand m-am asteptat mai putin, una dintre sepcile mele mi-a aterizat chiar in fata.