Despre tine

Capitolul 99

    — Eva, iubito, îmi pare rău...

    Vocea ta răgușită face ecou în timpanul meu, însă încerc să nu mă las influențată de fiorii ce mi-i transmite în tot corpul.

    — Cred că o să plec acasă, spun și mă dezlipesc de insulița din bucătăria ta.

    — Nu! îți aud imediat protestul și te postezi în fața mea. Ochii tăi ca jadul mă privesc cu părere de rău, iar brațele tale musculoase îmi prind mâinile. Te rog, nu pleca! Accept orice, dar te rog,  nu pleca.

    Mă tragi la pieptul tău, însă eu nu îți returnez îmbrățișarea. Sunt supărată pe tine. Foarte tare. Când am ajuns aici, Hades tocmai pleca de la tine și mi-a oferit un sărut pe obraz, iar tu ce ai făcut? O criză de gelozie, bineînțeles! Te-ai luat la ceartă cu Hades, însă pe prietenul nostru îl amuza gelozia ta. Cred că este a patra oară când devii gelos din senin în ultimele două săptămâni, chiar dacă noi ți-am explicat de un milion de ori că nu ai de ce să îți faci griji sau să fii gelos. Pur și simplu nu vrei să înțelegi! Să nu mai spun cât de posesiv ai devenit atunci când un tip de la școală s-a uitat la mine.

    Mă retag din îmbrățișare și te privesc fără să schițez ceva preț de câteva secunde, apoi trec pe lângă tine și ies din bucătărie, îndreptându-mă spre dormitor. Închid ușa în urma mea și inspir adânc mirosul atât de plăcut și cunoscut mie, ce îmi face inima să tresalte bucuroasă. Acesta este luminat doar de veioza de pe noptieră, creând o lumină difuză, însă pot distinge lucrurile. I-am cerut permisiunea mamei de a dormi la tine în această noapte, iar ea a acceptat, însă eu nu mai sunt atât de sigură că vreau asta. Mă deranjează să te văd gelos pe Hades, căci nu este cazul, chiar dacă acest lucru îmi demonstrează că ții la mine și că mă iubești. Doar că, uneori exagerezi și nu înțelegi că el este prietenul meu cel mai bun, nimic mai mult.

    Mă arunc în patul cu așternuturi negre și îmi pun capul pe perna ce îți poartă mirosul ce îl pot recunoaște dintr-o mie. Trag pilota peste mine și îmi scot telefonul din buzunar pentru a-mi verifica rețelele de socializare. Nu am prea multe notificări, așa că termin repede, însă îmi păstrez privirea în telefon atunci când te aud intrând în cameră.

    — Mă bucur că nu ai plecat, șoptești și te apropii de partea cealaltă a patului, apoi patul se lasă sub greutatea ta.

    Te ignor și încerc să îmi centralizez atenția pe videoclipul cu pisici ce mi-a apărut, chiar dacă sângele a început a-mi clocoti în vene atunci când te simt mai aproape de mine. Brațul tău drept îmi cuprinde talia, iar spatele mi se lipește de abdomenul tău bine făcut ce stă ascuns în spatele tricoului negru.

    Privesc în continuare ghemotoacele de blană ce aleargă și se joacă într-un spațiu special amenajat, căzând din când în când, căci cu siguranță nu au mai mult de o lună și jumătate la cât de mici sunt.

    — Te iubesc mult, Eva! șoptești și îmi săruți gâtul. Îmi pare rău...

    Corpul mi se încordează sub atingerea ta, însă rămân pe poziții.

    — Stai pe jumătatea ta de pat, te rog.

    Pari surprins de ceea ce ți-am cerut.

    — Ce?

    — M-ai auzit.

    Chiar dacă m-a durut inima să îți cer asta, trebuie să înțelegi că nu te pot ierta mereu atât de repede pe cât ai vrea tu. Nu-ți pot cădea mereu în brațe când tu faci prostii.

    Oftezi. Un oftat îndurerat, însă îmi respecți dorința și te muți pe cealaltă jumătate de pat. Oftez și eu în sinea mea și îmi continui vizionatul videoclipurilor cu pisici. Când arunc o privirea spre ceasul de pe telefon, constat că este cu puțin trecut de ora unsprezece, iar pleoapele îmi cad grele. Îmi pun telefonul pe noptieră și îmi afund mai bine capul în pernă.