Despre tine

Capitolul 74

   Respirația mi se oprește pentru câteva secunde, iar mâinile îmi tremură încet pe bilețel și pe cei doi trandafiri. Nu știu cum să reacționez sau ce să fac, pentru că aceste cuvinte mi-au dat lumea peste cap, au răvășit-o total. 

   Nu știu ce să cred, nu sunt sigură la ce te-ai referit și nu știu dacă să mă încred în aceste cuvinte, căci tu ai spus multe, dar faptele au fost mai puține.

   Recitesc biletul de câteva ori, încă nevenindu-mi să cred ce scrie. Oare, este adevărat? Chiar asta simți? Doamne, ce n-aş da să fie adevărat!

   Inspir adânc și îmi iau ochii de pe bilet, aceștia căzând pe podeaua din lemn pe care sunt așezate mai multe petale roșii și plăcut mirositoare. Afurisita mea de inimă nu mai suportă toate aceste surprize și simt că o să îmi explodeze în piept de la atâtea emoții resimțite de zeci de ori mai profund. Pășesc încet printre minunatele petale ce duc spre camera mea și mă opresc în dreptul ușii pe care este lipit un alt bilețel.

   "Îmi pare rău
    Pentru toate dățile în care m-am comportat urât,
    Îmi pare rău
    Pentru toate dățile în care m-ai urât numaidecât,
    Îmi pare rău
    Pentru toate dățile în care te-am făcut să plângi,
    Îmi pare rău
    Pentru toate dățile în care cuvintele mele grele au venit ca niște năluci,
    Îmi pare rău,
    Sper că mă poți ierta,
    Iar atunci totul va fi bine, vei vedea!"

   Ochii mi se înlăcrimează, iar în mintea mea e un haos total. Cuvintele tale mă dau peste cap, dar într-un mod bun, mă fac să zâmbesc necontenit, iar inima să îmi tresalte de bucurie în piept, în sincron cu sângele ce îmi fierbe în vene.

   Nu am cuvinte să descriu ceea ce simt și ceea ce îmi trece prin gând. Totul este atât de minunat și de plăcut, încât am impresia că visez, că nu este aceasta realitatea. Nu am mai fost atât de fericită de Crăciun de ani de zile, căci acea parte pe care era inscripționat "tată" lipsea cu desăvârșire. Și știu că nu i-ai luat locul, căci nimeni nu va putea vreodată să i-l ia, dar ai umplut puțin din golul din mine, ai dat farmec sărbătorilor.

   Clipesc des pentru a alunga lacrimile și îmi scutur capul pentru a face gândurile triste să dispară. Pun bilețelul peste celelalte, iar când vreau să deschid ușa camerei descopăr un alt trandafir roșu pus cumva pe clanța din metal a acesteia.

   Doamne! Simt că o să leșin!

   Inima îmi bate nebunește și apuc cu mâna ușor tremurândă trandafirul. Îl pun lângă ceilalți doi, ținuți în mâna stângă la fel ca bilețelele, și deschid încet ușa, neștiind la ce să mă aștept. Intru cu pași mici și îmi arunc privirea prin cameră. Lângă dulap nu este nimic suspect, lângă fereastră nu, lângă birou nu... Însă, când îmi mut privirea în stânga, pe pat, simt cum rămân fără aer, căci nu mă așteptam la așa ceva niciodată. Mă apropii și simt că inima o să îmi explodeze la cât de frumos și de mare este. Cu blana de un crem spre galben, cu burtica și picioarele albe, stă pe patul meu un gigantic urs de pluș, ce probabil că este mai mare decât mine. Pe picioarele lui este pusă o cutie în formă de inimioară ce este plină cu trandafiri, și aceștia tot roșii. Mâinile ursului sunt puse în așa fel încât să pară că ține el cutia ce este atât de frumoasă, încât nu am cuvinte să o descriu.

   Este atât de minunat totul! În sfârșit sunt fericită cu adevărat, chiar dacă cadoul meu o să fie banal pe lângă al tău.

   Las florile și bilețelele pe pat și mă întorc coborând rapid scările. Când ajung din nou jos, tu și mama mă priviți curioși, neștiind la ce să vă așteptați. Mă îndrept cu pași rapizi, iar, când ajung lângă tine, un zâmbet uriaș mi se așterne pe față, iar brațele mele te cuprind într-o îmbrățișare strânsă.