Dragoste all- inclusive, Vol. II Confesiuni din Paradis

Capitolul 1. Escapada, Partea a 2 a

***

Mă rup de grupul zgomotos ca să caut un loc cu semnal în rahatul ăsta de loc plin de perverși dubioși și femei ușoare și urâte. Nici dacă aș fi interesat nu aș face sex în seara asta. Samir a adus patru femei vai de mama lor. Dacă nu e strâmbă, e urâtă, sau prea machiată sau prea ieftină. Nu e plăcut nici să vorbești cu ele, darămite să le fuți.

Ce dracu caut aici, Ema? Șoptesc, ridicând mâna în sus, poate-poate voi prinde o linie de semnal. Urc pe cărarea șerpuită până în vârful dealului unde e amenajat un foișor și tot degeaba.

Dracu să te ia de telefon și sateliții mamii voastre! Zici că sunt în Africa. Cobor plin de nervi cu riscul de a rămâne așa tot weekendul și termin o țigară până jos. Îmi atrage atenția femeia pe care o văd prin geamul uriaș de sticlă. Vorbește la telefonul fix și gesticulează în mare stil. E tot ce îmi trebuie. Aștept să termine și îi zâmbesc frumos ca să accepte ce îi voi cere. Zâmbește la fel de larg și pare destul de abordabilă.

- Scuză-mă, domnișoară. Pot folosi fixul? Mă privește cu drag și vine mai aproape. E frumușică foc și nu pare să aibă mai mult de douăzeci de ani. Defapt e singura femeie frumoasă din perimetrul în care mă aflu. Nu am fost niciodată refuzat de o femeie, așa că nu e cazul nici acum.

- Sigur.

Bun. Zâmbesc larg și observ ochii frumoși care cad pe mine. La cum mă măsoară cred că o pot folosi și pe ea. Stai liniștită, scumpo și privește inelarul. Asta și face. Cât timp formez numărul o văd cum îmi scanează mâna. Să îmi trag două! Verigheta! Nu am verigheta la mine! De ce presimt că o să isc o ceartă monstruoasă cu Ema? Haide, Ema... Îmi zic și aștept în difuzor. Probabil e ocupată cu restaurantul și nici nu cunoaște numărul. Pun receptorul la loc și aștept lângă bar, cerând o cafea. Barmanița mă servește în câteva clipe și îmi zâmbește cu subînțeles.

- Afaceri? Iubită?

- Afaceri și soție. O lămuresc, luând loc pe scaun. Ridică o sprânceană destul de sceptică.

- Dragule, nimeni nu vine aici ca să își sune nevasta. Toți vin ca să scape de neveste.

- Ce loc mai este și ăsta? Zici că-i pe lumea ailaltă! Zi-mi că ai țigări.

Râde. Sper la un răspuns favorabil, altfel o voi lua razna două zile.

- Am tot ce îți trebuie. Devine lascivă în gesturi și se aplecă probabil ca să îi admir tâțele. Le văd și încă cum, dar nu le admir. Am și eu o pereche acasă cam de aceeași mărime, așa că sunt imun. Țârâitul telefonul ne face să ne ridicăm, dar o rog să mă lase pe mine.

- Sunt eu, iubito. Ema mă întâmpină cu glasul ei cald și e puțin îngrijorată.

- Alex! Ce s-a întâmplat? Ați ajuns cu bine?

- Da. De vreo oră.

- Ai uitat să îți încarci telefonul?

- Nu. De asta te-am sunat. Nu prind semnal aici. Ema face o pauză lungă și pot să simt deja că e tensionată. Aș vrea să îi dau mai multe detalii, dar barmanița este destul de indiscretă și îmi stă în coastă.

- Cât de convenabil, nu? Pleci două zile și nu am cum să dau de tine! Mi s-a cam acrit de prietenii tăi, Alex! Au adus și femei?

- Nu neapărat.

- Asta ce mai însemnă? Înseamnă că au adus patru slute care nu m-ar putea convinge să calc strâmb în veci, nu cu fețele alea. Dar nu pot să îi spun că mă aude asta.

- Îți explic când vin acasă. Voiam doar să nu te îngrijorezi. O aud cum oftează și redevine dulce cu mine.

- Bine, baby. Iartă-mă, e full la restaurant și am încurcat doua rezervări. Nu contează că nu ai semnal, meriți o pauză. Să te distrezi, bine? Te iubesc mult.

- Ok. Vorbim acasă. Îi șoptesc cu ochii după femeia care nu mă slăbea din priviri.

- Nu îmi zici și tu că mă iubești?

- Știi că da. Oftez și mă rezem de perete. Degeaba are aproape treizeci de ani, se comportă mai ceva ca la douăzeci și îmi cere tot timpul confirmări, de parcă nu ar ști că sunt mort după ea. După zece ani, cine ar fi crezut? Sunt de două ori mai îndrăgostit și nu aș putea trăi o zi fără să o știu lângă mine.

- Nu ești singur, nu?

- Nu prea.

- Sper că nu te agață vreo una, am nevoie de tine acasă.

- Și eu sper. Râd, considerând drăguță atitudinea ei.

- O să îmi lipsești la noapte.

-Și mie.

- Trebuie să închid. Ne pregătim de cina. Ai grijă, da?

- Da. Rostesc cu jumătate de gură și mă cuprinde o stare ciudată. Scad tonul și mai mult și mă întorc cu spatele.

- Te iubesc, Barbie. Simt nevoia să îi spun pentru că știu că nu am făcut cea mai bună alegere când am acceptat ieșirea cu băieții. Începutul de sezon e foarte aglomerat. Declarația mea o face fericită. Simt asta în respirația ei, în râsetul ei plin și în alintul cu care mă tratează de zece ani încoace.

- Și eu te iubesc, bestiuță. Te pup. Să te distrezi, da?

Să mă distrez pe naiba. Ajuns în livingul rustic, dau peste Tomi și două dintre cele patru femei aduse de Samir. Ori sunt eu prea pretențios, ori astea sunt prea machiate, că îmi vine să vomit numai cât le privesc.

- Alex, prietene! Te-ai rătăcit? El e Alex Leu, e putred de bogat și însurat. Îmi face reclamă gratuit, iar eu zâmbesc scurt și pun stăpânire pe sticlă de whisky. Cele două muieri mă salută mieros și îmi fac loc pe canapea.

- Unde sunt băieții? Tomi îmi face semn cu capul spre etajul 1.

- Ce repede se mișcă! Comentez, umplând paharul.

- Fetele le-au picat cu tronc. Noi ne alegem cu ce a mai rămas. Râde și își pune brațele peste umerii celor două parașute. Două blonde înalte și super fardate, una cu nasul mult prea mare și cealaltă cu pulpe groase care elimină orice urmă de feminitate. Pesemne Samir s-a zgârcit la bani că altfel nu îmi explic ce-i cu urâtele astea și de ce se așteaptă să aleg între ele. Nici dacă vine sfârșitul lumii. Doamne, ferește-mă!

- Se pare că ai tras lozul câștigător, Tomi! Îi fac cu ochiul. Rămân două pentru tine.

- Mereu face mofturi când e treaz. Comentează prietenul meu și începe să se lingă cu una dintre ele. Nici nu vreau să știu dacă li se alătură și cealaltă. Și nici nu vreau să văd pentru că ar trebui să îi povestesc Emei și nu aș da bine deloc.

O dată ce coboară și ceilalți doi nenorociți începe distracția. Pentru mine totul se rezumă la câteva pahare de whisky și o priză de cocaină. De dansat nu se pune vorba, fapt pentru care eu petrec cu Jack Daniels și mă gândesc la cum o să arate clubul de noapte pe care intenționez să îl deschid cât de curând. Am o groază de idei și azi e ziua perfectă să mă decid ce și cum fac, pentru că am timp berechet.

**** Dacă ți-a plăcut capitolul, nu uita să apeși steluța- Votează!

**** AȘTEPT COMENTARIILE VOASTRE