~The Perfect Sin~

~39~

Kimberly

A trecut un an de când m am împăcat cu Liam iar astăzi ne vom uni destinele pentru totdeauna. Încă îmi vine greu a crede că la 20 de ani sunt pe punctul de a mă căsători și pe deasupra mai am și doi copii.

Aceste două lucruri nu erau in planurile mele până la 25, dar se pare că ceea ce ți propui nu iese mereu exact la fel. Iar acum sunt pe punctul de a păși pe covorul roșu din gradina casei noastre. Sunt atât de uimita de cat de frumos este decorată încât nu mi dau seama că Dave mă trage de trenă ca să mi atragă atenția. Se pare că micuțului îi cam place sa fie centrul atenției, mai ales a mea, iar Eliza vrea atenția lui Liam. Îl iau în brațe dar bunica se ridică și l ia de la mine.

— Kim, scumpo, e o zi specială, asa că astăzi ești scutită de a fi mamă ! Mă ocup eu de obrăznicătură asta mica și neastâmpărată. Pe tine te aștepta viitorul tau soț !

— Mulțumesc, bunico ! Ești cea mai bună! Te iubesc ! Nu știu ce as fi făcut fără tine !

— Nici eu fara tine !

Îi zâmbesc și înaintez spre altar. Sunt atât de emoționată încât palmele mi au transpirat și abia pot sa mai  merg pe tocuri. In cele din urmă reușesc să ajung in fața preotului. Liam îmi întinde mâna pe care o accept cu plăcere.

La scurt timp vocea preotului începe să răsune in gradina.

— Liam, accepți sa o iei de sotie pe Kimberly pentru a o iubi și a o respecta toată viața și să i ramai alaturi la bine și la rău ?

— Accept ! – Răspunde cu zâmbetul pe buze.

— Kimberly, accepți sa l iei de soț pe Liam pentru a l iubi și a l respecta toată viața și să i rămâi la alaturi la bine și la rău ?

— Accept !

— Felicitări ! Va declar soț și soție ! Poți săruta mireasa!

Nu durează mai mult de două secunde că i simt buzele peste ale mele. Sunt atât de moi încât mă înmoaie și pe mine. Mă sărută ușor, tandru, încercând să și păstreze controlul în fața invitațiilor.

Mulțimea invitată la nunta vine sa ne felicite. Au venit persoane apropiate nouă, nu am vrut ceva mare. Nici măcar petrecere de după nu avem. E o decizie luată de comun acord, ținând cont de faptul că vrem sa ne mutam la casa noastră. Dar, totuși, plecam in luna de miere.

In avion

— Știi, nu am apucat să ți spun cât de frumoasă erai in rochia de mireasa, eram atât de emoționat încât îmi transpiraseră palmele !

— Nici eu nu am apucat să ți spun cât de bine arătai in costum ! Nu credeam că o să te văd vreodată îmbrăcat așa !

— Nici eu nu m as fi văzut, până te am întâlnit pe tine ! M ai schimbat în bine, Kim !

— Iar tu mi ai arătat ce înseamnă să fii fericit cu adevărat ! Mulțumesc !

—Te iubesc ! – Îmi spune sarutandu mă pe creștetul capului. Gestul asta mă face să mă simt protejată in brațele lui. Îmi dă încredere că totul va fi bine.

— Și eu te iubesc ! Nu știi cât de mult !

Îmi așez capul pe umărul lui și simt cu somnul pune stăpânire pe mine.

Zbor spre o săptămână perfecta alaturi de soțul meu. Cine ar fi crezut ?

Îl iubesc pe el și îi iubesc și păcatul care mi a dăruit un băiețel care e lumina ochilor mei.