~The Perfect Sin~

~21~

Liam

Toată noaptea nu am putut dormi. Capul meu era în toate părțile:ba la Kim, ba la Lauren, ba la Ryan și Nano, cei doi nenorociți care m am obligat să o violez pe Kim  ba la cum as putea sa mi iau rămas bun.

Cu greu m am decis sa o duc pe plaja. Ii trimit un mesaj și aștept să mi răspundă, fapt ce nu durează prea mult. Imediat îmi spune că e de acord și cu locul și cu oră.

Mă gândeam că o să creadă ora 21:00 nepotrivita pentru plaja, dar nu a făcut o.  O sa pregătesc un mic picnic și înainte să plece o sa i dau o scrisoare foarte importanta in care o sa i explic totul.

Ora 21:00

Mă uit la ceas din 5 in 5 secunde așteptând o pe Kim cu mari emoții. Îmi întorc capul și o văd cum vine spre cu un mare zâmbet pe chip. Cum îmi deschid brațele începe să fugă spre mine iar când ajunge in brațele mele o sărut pe frunte și o strâng tare la piept, nu vreau sa i dau drumul dar trebuie sa încep să mă obișnuiesc fără ea, fără îmbrățișările ei, fără săruturile ei timide dar atât de minunate, fără noi ca un cuplu.

— Bună, iubito !

— Bună ! Ce faci ? De ce m ai chemat aici ?

— Eu ar trebui sa te întreb ce faci ! Cum te simți ?– Rostesc, zâmbindu i și apoi sărutând o ușor pe buze.

— Sunt bine, mă simt destul de bine, deși de dimineață am vomitat de vreo 3 ori dar acum mă simt bine.

— Sigur ? – O întreb neîncrezător in cuvintele ei.

— Sigur ! –Mă sărută ca să mă convingă in totalitate.

— O sa te cred, dar daca te mai simți rău anunța pe cineva.

— Bine o sa te anunț când mă mai simt rău.

Când o aud un fior mă cuprinde, pentru că eu nu o sa mai fiu langa ea, o sa plec așa o să i fie și ei mai ușor când o să afle adevărul.

— Hai sa mergem sa manacam, cred că va e foame !– schimb subiectul brusc.

Kim își mângâie burtica zâmbind și mă aprobă.
Văd că a inceput sa tina la bebeluș, a dat puțin uitării cum a apărut acesta. E mai bine și pentru ea și pentru copil când se va naște.

O iau de mana și îi arăt unde e mâncarea. Mă urmează incantata și imediat începe să caute prin coșul de picnic și când găsește un cheeseburger i se luminează ochii. Începe să mănânce cu atâta poftă încât nici nu observă că încerc să i spun ceva.

— Kim !– o strig usor.

— ......

— Kim !– O mai strig încă o dată și nimic.

— Kimberly !

— Da ?! Ce s a întâmplat ?– raspunde speriată.

— Trebuie sa vorbim, e ceva important !

Lăsa mâncarea pe un șervețel și mă privește atent.

— Spune mi, te ascult !

— Eu .... O sa .... Plec.... Din oraș mâine ! Îmi pare rău !

Ochii ei se umple de lacrimi. Nu i vine să creadă ce i am spus.

— Poftim !? Spune mi, te rog, că nu i adevărat ! Glumești nu ?

— Mi as dori sa fie o glumă, dar nu e !

— Ce o sa fac eu fara tine ? Eu ... Te iubesc !

Mă iubește ?! Mă iubește. Și eu o iubesc mai mult ca orice și tocmai de asta mă îndepărtez de ea, nu vreau sa o fac sa sufere mai rău decât o va face când va afla adevărul.

— Și eu te iubesc, nu ți imaginezi cat de mult !

O iau în brațe și simt cum tricoul meu se udă din cauza lacrimilor ei. Îmi pare rău că a trebuit să i fac asta, dar e cel mai bine, noi n am fi putut avea un viitor împreună.

Simt cum se îndepărtează din brațele mele și își ridică privirea spre mine. Mă privește în ochi și îmi șoptește:

— Liam, eu ... Vreau să mă faci a ta !

— Poftim?!
Ceea ce îmi cere mă surprinde foarte tare, nu mă așteptam să mi zică asta.

— Da, vreau ca tu sa fii primul cu adevărat ! Vreau să rămân cu ceva de la tine !

— Iubito, ești sigură ? Dacă îi facem rău copilul ?

— O sa fie in regula, doctorul a spus că putem face asta până în luna a 5a !

Ii zâmbesc și încep să o sărut ușor, apoi sărutul se intensifică. Limbile noastre se ating iar senzațiile pe care le simt nu le am mai simțit cu nimeni până să o întâlnesc pe Kim.

O întind ușor pe pătură și îi deschid cămașa lăsând o in sutien. Îi sărut pe rand sânii apoi urc săruturile pe gât. Îmi dau jos tricoul și o privesc pentru câteva secunde, e atât de frumoasă. Mica pauza o face sa și deschidă ochii. Mă privește și ea dar când își coboară privirea mai jos de fața mea, o văd cum mă împinge și se ridică brusc de pe pătură.

— Iubito, s a întâmplat ceva ?

Are ochii în lacrimi și tremură.

— Tu ai fost, așa i ? Mă întreba cu vocea tremurândă.

— Despre ce vorbești ?

— Tu m ai violat in noaptea aia, nu i așa ?

— De ce crezi asta ? Nu am făcut nimic !

— Nu mă minți Liam, nu acum ! Te rog!

— Iubito, nu am făcut nimic !

— Ești un mincinos, tu ai fost ! Semnul ăla de pe pieptul tau e identic cu cel de pe pieptul nenorocitului ăluia, nu poate fi o coincidență !

În momentul asta nu mai pot nega. Si a dat seama.

— Îmi pare rău Kim ! N am vrut sa o fac, m au obligat !

— Te urăsc, nu vreau sa te mai vad în viața mea, ești un nerușinat, m ai dezamăgit, nu te credeam în stare de atâta prefăcătorie. Ai vrut să fii cu mine ca să nu te mai simți vinovat, nu pentru că mă iubeai !

— Nu e adevărat, eu chiar te iubesc ! Îmi pare rău, iubito !

— Nu mi mai spune așa ! Nu vreau sa te mai vad pe lângă mine ! Te urăsc !

— Te rog , Iartă mă ! Te iubesc și mereu o voi face !

— Gata cu prefăcătoria, ai demonstrat că ești un actor bun ! – urla plângând.

Îmi întoarce spatele, vrea sa plece dar nu o las până nu i dau scrisoarea. Când o va citi poate mă va înțelege.

— Te rog, ia asta și citește o când ești liniștită. Trebuia sa o citești după ce naști dar în situația asta o poți citi și acum daca vrei !

Îmi smulge scrisoarea și pleacă. O văd cum se îndepărtează și simt cum inima mi se sparge in mii de bucăți. Devenise totul pentru mine și acum nu o sa mai fie langa mine. Sunt pierdut fără ea.