~The Perfect Sin~

~13~

Kimberly

O nouă zi intr o casa uriașă, singura, ca de obicei.
Mă ridic din pat și îmi caut niste haine. Ma uit langa dulap și văd acele haine, uniforma distrusă. Involuntar lacrimile mi se scurg pe obraz. Deodată ușa se deschide și intră bunica. Rămâne surprinsă văzându mă plângând și cu acele haine in mână.

— Kimberly, scumpo, de ce plângi ? Ce s a întâmplat ?– ma intreaba speriată.

— Bunico, credeam că ai plecat !– ii spun evitând întrebarea.

— A intervenit ceva și n am mai plecat. Dar nu mi ai răspuns la întrebare. De ce plângi? – insista ea.

— M am lovit. Nimic important !– raspund calma.

— Nu te cred ! Te cunosc, știu că ceva s a întâmplat. Nu mă minți Kimberly ! Ce ai pățit ?

— Nu s a întâmplat nimic !

— Nu s a întâmplat nimic ?– intreaba retoric– Și hainele rupte  din mână ta sunt nimic ?

Cuvintele bunicii mă fac să plâng în hohote. Momentul ăla îmi apare în minte. Nu voiam să afle bunica ce am pățit. Starea ei de sănătate nu e tocmai buna și nu vreau sa pățească ceva din cauza mea. Brațele femeii care mi e și mama și bunica mă înconjoară, iar lacrimile sunt in continuare prezente.

— Kim, draga mea, îmi poți spune orice, nu o sa te judec !

— Eu....eu ...am fost vio...la...ta. – reusesc sa i raspund  printre lacrimi.

In sfârșit am reușit să i mărturisesc bunicii ce am pățit in acea noapte, dar reacția ei mă face să regret imediat că i am spus. Bunica îmi dă o palmă peste față. Rămân stupefiată la gestul ei.

— Te am pălmuit pentru că nu ai avut încredere în mine sa mi spui, pentru că mi ai ascuns ceva atât de important. Ce ai avut în cap ?

— Îmi pare rău, dar nu voiam să ți se agraveze starea de sănătate ! Doar tu mi ai mai rămas !

— Trebuia sa mi fi spus ! L as fi găsit pe nenorocit !

— Nu l ai fi găsit pentru că nu știu cine e ! Aveam o masca pe fața !

— Nu ai văzut nimic special la el ? Un semn, un tatuaj, orice !

— Nu am văzut nimic, era noapte !– șoptesc eu.

Mint, o mint pentru că nu vreau sa o mai îngrijorez. Starea ei de sănătate nu e prea bună, iar după vestea asta știu că va avea o cădere.

— Îmi pare rău că s a întâmplat una ca asta, presupun că d aia te ai despărțit de Christian, nu ?

— S au întâmplat multe cu Christian, nu doar din cauza asta ne am despărțit, am descoperit că nu era nici pe departe băiatul perfect pe care l credeam eu. E un idiot !

— Tu știi cel mai bine ce s a întâmplat între voi. Dar, băiatul ăla cu care ai venit la petrecere, cine e ?

— El e Liam Davenport, e un prieten !

— Un prieten ?! Doar atât? Pentru că felul în care ți a luat apărarea și felul cum te privea nu arata asta, cel puțin nu din partea lui.

— Ce încerci să insinuezi ? Că mă place ?

— Ai spus o tu, nu eu, dar da, așa pare. Și am impresia ca și tu simți ceva pentru el !

— De ce crezi asta ?– O întreb curioasă, poate așa descopăr și eu ce simt pentru el.

— Din doua motive : in primul rând am văzut cum îl priveai când ți a luat apărarea și în al doilea rând l ai lăsat să te ia de mână când ați plecat. Pe Christian după o săptămână după ce v ați cunoscut l ai lăsat să te ia de mână.

— A fost involuntar, a venit de la sine !– ma apar eu.

— Cu cât e mai natural cu atât e mai frumos !  O sa vezi că o să ți dai seama că simți ceva pentru el !

— Bunico, în momentul asta nu mi mai stă capul la iubire, vreau doar sa termin semestrul asta și să plec la facultate in Londra. Locul ăsta mi a lăsat doar amintiri urâte, am nevoie de unele frumoase departe de aici.

— Ești atât de naiva crezând în faptul că iubirea apare când vrei tu. Iubirea nu are vârsta, loc sau ora când își face apariția, ea doar vine și pune stăpânire pe tine! Ghearele nemiloase ale iubirii te au prins desi nu ți dai seama încă. Da i o șansă băiatului, lăsa l sa ți vindece rănile !

— Nu sunt pregătită pentru o relație, nu încă ! Am nevoie de un timp pentru a redeveni propria stăpână a vieții mele. Trebuie sa câștig campionatul de înot al liceelor, toată încrederea a fost pusă în mine, nu pot sa i dezamăgesc pe toți !

— Kim, nu vreau sa te dezamăgești pe tine încercând să nu i dezamăgești pe alții ! Vreau să fii fericita, pentru că dacă tu ești sunt și eu !

Cuvintele bunicii reușesc să mă pună pe gânduri. Fiecare vorbă a ei era plină de înțelepciune. Am nevoie de o schimbare in viața mea dar nu știu dacă mai sunt in stare sa o fac.