~The Perfect Sin~

~7~

Kimberly

Razele soarelui mă incomodează atât de rău încât mă ridic sa trag draperiile. De abia după ce m am așezat înapoi în pat am realizat că mă aflu în camera mea.

Dar oare cum am ajuns aici, eu îmi amintesc că eram pe canapeaua din sufragerie.

Sa fi devenit somnambula ?

— Kim, nu mai face zgomot ! – Îmi spune o voce de fată, cred că e Lauren.

— Lauren ? Tu ești ? – intreb adormită.

— Doar nu e fantoma mea ?! Eu sunt !

— M ai speriat ! Ce faci jos lângă pat? Ai căzut ?

— Nu , tu m ai făcut să mă dau jos că te tot împingeai in mine! Dormi îngrozitor de urat ! – explica rapid ea.

— Îmi pare rău ! Am un comportament ciudat când dorm !– ii spun rușinata.

— E ok, stai liniștită ! Am un frate la fel de îngrozitor cand vine vorba de împărțit patul ! – adauga râzând.

— Ce bine! Lauren, dar cum am ajuns aici?

— Pai ai adormit pe canapea și cum nu prea aveai loc, Liam te a adus în brațe până aici !

— Serios!? A făcut asta pentru mine ?
Fără sa mi dau seama un zâmbet s a format pe chipul meu, iar Lauren a observat.

— Știu privirea și zâmbetul asta. Îți place Liam, așa i ? – intreaba curioasă.

— Nu ! Despre ce vorbești ?! Sunt doar surprinsă de ceea ce mi ai spus, nu mă așteptam să facă asta ! –încerc sa explic eu.

— Sa zicem că te cred ! Știi, m am gândit toată noaptea la ceea ce mi ai povestit și mă întrebam dacă știi cine a fost bărbatul ăla.

— Nu, nu știu cine mi a făcut asta ! –Îi răspund cu lacrimi in ochi– Avea cagula dar am reținut un semn din naștere, o pată mai închisă la culoare, era pe piept.

— Ce nenorocit, merita sa fie castrat ! – spune scârbită.

— Toți ar merita asta, nu pot fi considerați bărbați, sunt niste animale înfometate ! Instinctul se pare ca ia locul rațiunii...din nou....

— Mai știe cineva ceea ce s a întâmplat în acea noapte oribila ?

— Nu, doar tu stii ! Nimeni altcineva nu trebuie sa mai știe! – adaug speriată.

— Nu ți face probleme, e in siguranță secretul tau cu mine ! Dar în ce zi s a întâmplat asta ?

— Mulțumesc ! Știam că pot avea încredere în tine ! Pai a fost joia trecută, acum o săptămână !

Lauren imi oferă un zâmbet cald și mă îmbrățișează strâns, mi a devenit prietenă intr un timp atât de scurt. Are ceva ce mă face să am încredere în ea și sper sa nu mă înșel iar la capitolul "prietene".

— Și ce vrei sa facem astăzi ? – Mă întreabă ea foarte fericita.

— Pai nu știu, tu ce vrei ?

— Eu as vrea o zi de cu cumpărături. Ce părere ai ?– sugerează ea.

— Îmi place ideea ! Hai sa mergem, mașina e in fața casei !

Tot drumul Lauren a fost tăcută, de parcă se gândea la ce ceva.

Sa fi văzut ceva ce nu a bucurat o ?

Sau să fi văzut pe cineva ?

E atât de paralela cu lumea în momentul de față încât nu și da seama când ajungem in fața centrului comercial. A trebuit să o strig de 5 ori ca sa mi răspundă.

— Lauren, ce s a întâmplat ? Te comporți ciudad !  Ai pățit ceva ?

— Poftim? Ai spus ceva ?

— Lauren, ești cu capul în nori ! – ii spun eu– Ce s a întâmplat ?

— Nu s a întâmplat nimic, doar mă gândeam la Andres, nu mi a răspuns la telefon ! – imi explica ea.

— Probabil e ocupat cu o grămadă de acte pentru pașaport și d aia nu ți a răspuns !– ii ofer eu o ipoteză in legatura cu el.

— Cred că ai dreptate ! Iartă mă că nu am fost prea prezentă în ultimele 20 de minute !– se scuză ea.

— Stai liniștită ! E ok ! Acum sa facem cumpărături!

După ore de umblat dintr un magazin in altul și de probat, am plecat spre parcare unde era mașina mea. Așez lucrurile în portbagajul mașinii iar când îmi întorc privirea văd ceva ce mă dezamăgește complet, era Christian sărutându se cu Jessica, cu tarfă liceului, fosta lui iubita care mereu a fost in invidioasa pe mine. Cât pot sa o urăsc, e atât de antipatica încât nici cu un kilogram de zahăr nu ai putea sa o suporți, oricât ai incerca și ai vrea.

Vreau sa i zic 2 vorbe lui Christian,  și nu de bine. Mă apropii nervoasă de el și încep sa tip atât de tare încât răsunam in întreaga parcare, unii oameni chiar se uitam urat la mine.

— Ești un mincinos și un laș ! Mă înșeli cu o curva ca asta ?!

— Cred că ai greșit persoana, asta ești tu pentru că din câte îmi aduc eu bine aminte, tu n ai vrut să te culci cu mine fara sa mi dai un motiv plauzibil, ceea ce înseamnă că te ai culcat cu altul deja și nu voiai să mi dau seama că m ai mințit și înșelat in tot timpul asta ! – arunca el vorbele care dureau ca niste gloanțe.

— Ești un mare bou, nu știu de ce m am îndrăgostit de tine, nu meriti nimic ! Ai reușit să omori iubirea pe care ți o purtam, eram dispusa sa trec cu vederea ceea ce mi ai făcut ieri, dar tu nu meriti nimic ! Ești un idiot !

Înainte să plec din fata lui îl pălmuiesc, merita din plin asta. Nu ripostează, măcar atât poate să facă.