În liniștea pădurii

Capitolul 30 - Max

Vreau să o înțeleg, vreau să știu ce anume îi provoacă stările astea, dar nu vrea deloc să se deschidă în fața mea. Realizez că nu știu mai nimic despre ea, despre trecutul ei. Când simt că mă apropii de ea, se îndepărtează și mai mult. Facem un pas înainte, și doi înapoi.

Am nevoie de niște sfaturi, și știu exact cine mă poate ajuta să înțeleg ce se întâmplă. Știu că voi suporta o mare morală, pentru că mi-a zis să stau departe. Dar cum aș fi putut? Mă gândesc numai la ea. Știu însă că dacă e cineva care mă poate sfătui , aceea este ea. Ajung repede în fața casei mătușii Alice și parchez mașina, apoi intru în casă. O găsesc în living, urmărind una dintre telenovelele la care se uită în fiecare seară.

— Max, scumpule, ce e cu tine aici la ora asta? Ce ai pățit?

— Bună și ție, mătușică, răspund rânjind în încercarea de a-mi ascunde disperarea din privire.

— Ce ai făcut? se încruntă Alice.

— Ceva ce mi-ai zis să nu fac, șoptesc scărpinându-mi ceafa cu ochii fixați pe covor.

— E vorba de Katherine, nu? Lasă-mă să ghicesc, nu ai putut să stai departe de ea, așa-i? mă mustră Alice amenințându-mă cu degetul arătător ridicat.

— Am încercat, Alice. Dar nu știu, cred că e o vrăjitoare sau ceva, nu pot să mă controlez când vine vorba de ea. Nu pot să mi-o scot din cap, oricât aș încerca. Merg pe stradă și parcă o văd peste tot. Seara mă bag în pat și nu pot să adorm, pentru că tot ce fac este să îmi imaginez cum ar fi să fie lângă mine. Ce e asta, mătușă, dacă nu vreo vrajă?

— Ei bine, dragule, oricât aș vrea să neg, asta e iubire, îmi răspunde ea zâmbindu-mi cald.

Iubire. Așa se simte iubirea? Și atunci, de ce doare? Parcă atunci când iubești ar trebui să plutești pe un norișor. Eu de ce îmi simt picioarele din plumb?

— În cazul ăsta, iubirea este supraestimată. Doare ca naiba! pufnesc.

— Maxwell Moon, ai grijă cum vorbești în casa mea! mă ceartă Alice. Acum, care e problema? continuă cu o voce mult mai calmă.

— Asta e, că nici eu nu știu. Adică, trece prin faza cu divorțul și custodia, dar reușisem să depășim cumva asta, și mă acceptase mai aproape de ea. Dimineață era totul bine, ca după câteva ore să-mi spună că totul a fost o greșeală și să o las în pace. Iar înainte să plece, mi-a zis să am răbdare. Nu înțeleg, mătușă, recunosc înfrânt și mă așez cu capul în poala ei.

Mă simt în largul meu povestindu-i mătușii despre ce se întâmplă în viața mea, m-a ascultat de fiecare dată fără să mă judece.

— Scumpule, începe să vorbească și își trece degetele prin părul meu, așa cum făcea când eram mai mic. Nu o cunosc personal pe Katherine, dar știu despre ea că este o femeie integră, cu bun simț, o familistă convinsă. Faptul că viața ei s-a destrămat o afectează, oricât de puternică ar fi. Tu știi cât am suferit când a murit unchiul tău. Nu zic că este același lucru, dar să pierzi un om care a însemnat cândva totul pentru tine, e traumatizant, indiferent de felul în care îl pierzi. Acum spune-mi tu mie, ea simte ceva pentru tine?

Ei, asta bună întrebare. Cum aș putea să știu asta?

— Habar n-am, Alice. Îmi zice mereu că nu e bine ce facem, că ar trebui să stau departe de ea. Dar corpul ei zice altceva, pur si simplu o simt cum tremură atunci când o ating. Sunt confuz, mătușă, șoptesc oftând.

— Limbajul corpului este de cele mai multe ori sincer. Iar tu, dragul meu nepot, ești irezistibil. Așa că nu mă îndoiesc că și ea simte ceva pentru tine, dar probabil este doar speriată în legătură cu ce simte. Poate simte că îl trădează pe el petrecând timp cu tine.

— Crezi că încă îl iubește? o întreb înghițind în sec.

— Nu cred. O femeie înșelată este o femeie care și-a pierdut încrederea în ea. El i-a răpit acest lucru, și dacă a hotărât să divorțeze, înseamnă că deja știe că nu îl va putea ierta. Când iubești, ierți până și cele mai mari greșeli. Deci nu, nu cred că îl iubește.

— Și atunci? întreb cu speranță în voce. Ce ar trebui să fac? adaug.

— Ar trebui să faci exact ce ți-a cerut, scumpule. Ai răbdare cu ea. Dă-i timp. Arată-i că vrei să îi fi aproape, dar încearcă să nu o sufoci. Oferă-i puțin spațiu. Și pentru că te iubesc, îți voi mai da un sfat, și ai face bine să îl asculți cu atenție, pentru că trădez toată rasa feminină spunându-ți asta, îmi spune, iar eu mă ridic în șezut, fiind foarte atent la ce urmează să zică.

— Gelozia este cea mai clară dovadă de iubire, dragul meu. Poate că înainte de toate are nevoie să își dea seama ce simte, adaugă și îmi face ștrengărește din ochi.

Hmmm...asta ar putea fi o idee chiar bună! Și știu și cine mă poate ajuta!

Bună dragelor! Gata și cu capitolul 30. La cine credeți că s-a gândit Max? Și, credeți că ar fi o idee bună să facă asta?

Ne auzim în comentarii! Sau mai bine spus, ne "citim".

Xoxo🖤