A Strange Summer (Book 1&2)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟕 ❤

-Sigur nu e o idee bună, dar cui îi pasă? În fine...să căutăm un loc liber.

Am şerpuit mai departe printre pâlcurile de scaune, îndreptându-mă spre autoservire.

Tavanul era atât de scund, încât un baschetbalist de performanţă ar fi fost nevoit să stea cocoşat.
Sala părea întunecoasă, deşi pereţii erau vopsiţi în alb.

M-am oprit lângă unul dintre stâlpii laterali, gândindu-mă care era abordarea cea mai potrivită pentru a nu mă face de râs cu absolut orice mişcare.

Cassidy şi alte câteva fete de la masa ei s-au uitat la mine, iar murmurul de la masa lor s-a stins.
De parcă le-aş fi ascultat...nu mai auzeam altceva decât bătăile propriei mele inimi.

Am răsuflat uşurată când am văzut că Richie s-a dus la masa lui Cassidy şi le-a distras atenţia de la mine.

Am luat-o pe Ish de încheietură şi am tras-o după mine până la masa cu tăvi, de unde am luat câte una fiecare.

Ajunsă în dreptul doamnei care servea masa, încercam să mă hotărăsc ce să iau de mâncare...însă m-am trezit cu câteva ciudăţenii pe tavă.

Ei bine, nu erau chiar ciudăţenii...dar totuşi...

-Un ou fiert, trei felii de şuncă, o felie de brânză şi o jumătate de roşie !? am izbucnit eu.
-Ăsta e micul-dejun aici, păpușă.
-Dar...nu o să-mi ţină de foame nici măcar o oră!

-Poftim atunci, mi-a spus punându-mi o cutiuţă cu lapte pe tavă.

-Serios? Credeţi că nişte lapte o să mă ajute în vreun fel? Măcar dați-mi și niște cereale...

-Ascultă aici puştoaico, aşa este meniul. Nu încerca să provoci un scandal, pentru că o voi chema pe General Denver să te plângi ei.

-Yaaay, ador meniul ăsta...am spus prefăcută.
Am aşteptat apoi să vină şi Ish, dar pe tava ei se afla doar jumătatea de roşie şi bucata aceea de brânză.

-Cum dracului supravieţuieşti? o întreb uimită.
-Trebuie să am grijă la ce mănânc.
Cât urăsc replica asta.

Mi-am ridicat sprâncenele cu subînţeles, iar apoi m-am îndreptat spre singura masă liberă de la geam. Probabil masa rataţilor de care fugea toată lumea, dar ce mai conta ?

-Ew...pe scaunul ăsta e gumă lipită.
Gumă la mâna a doua, dragii mei.

-Îţi ofer şunca mea pe post de şerveţel dacă vrei.
-Eve!
-Ok, ok! Poftim un şerveţel adevărat...

-Mersi, spune luând acea gumă de pe scaun. Deci...ce ai de gând să faci azi?
-Aştept să văd ce avem în program. Şi indiferent ce o să avem...probabil o să mă ascund undeva în vreo pivniţă secretă.

-Hei, nu mă poţi lăsa singură! Mai ales că e şi...ea aici, a spus cu vocea stinsă, îndreptându-şi privirea spre Cassidy.
-Relaxează-te, nu are ce să-ţi facă.
-Nu zău, atunci tu de ce eviţi să o priveşti?

-Pentru că e mai urâtă decât tabloul cu Monalisa?
-Pe bune Eve?
-Fie! Nu te mai uita aşa la mine...poate îmi fac puţine griji.
-Atunci o să -

-Bună dimineața, soldățeii mei de plumb, ne salută Roxanne din capătul cantinei, încrucişându-şi mâinile la piept. Trebuie să aşteptaţi să vă salut eu?

-Bună dimineaţa General Denver, strigară toată cantina ridicându-se în picioare.
Eu în schimb eram preocupată să sparg cum trebuie coaja oului ăla blestemat.