𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟐 ❤

5.4K 410 11
                                    

Îți mulţumesc anticipat pentru voturi, comentarii, listări, follow...etc...❤
________________________________

De obicei abia mă trezeam dimineaţa, era un chin şi trebuia de fiecare dată să trag de mine – dacă nu eu, trăgeau alţii. Plus cele patru sau cinci alarme care sunau din cinci în cinci minute şi bineînţeles că le amânam pe toate şi mă trezeam fix la ultima, doar d-aia puneam atâtea.

De data asta prima alarmă nici nu a apucat să sune, Leah luându-i-o înainte.Ţipetele ei ascuţite şi repetate trezeau şi morţii.

Nu avea rost să mă enervez aşa de dimineaţă mai ales că urma să nu o mai văd o vară întreagă, aşa că fără să comentez m-am ridicat din pat şi mi-am început rutina de dimineaţă.

Spre deosebire de alte fete, rar săteam eu să folosesc creme sau tot felul de produse de îngrijire a feţei – trebuia să fiu într-o stare incredibil de bună dimineaţa ca s-o fac, ceea ce nu prea se întâmpla. În schimb apa şi săpunul mi-erau sfinte.

După ce m-am spălat pe faţă şi m-am schimbat de pijamele, mi-am coborât bagajele din cameră şi am ciugulit dintr-un sandviş cât o aşteptam pe Leah. La scurt timp i-am auzit claxoanele, am aruncat o ultimă privire în casă, apoi am închis uşa şi m-am urcat în maşină.

Nu ştiu cât de dor o să-mi fie de locul ăsta, posibil deloc.

•••

La ora șapte eram deja în faţa aeroportului.

Spre uimirea mea, la aeroport Leah mi-a înapoiat MP3 Player-ul pe care mi-l confiscase directoarea şi laptop-ul pe care mi-l confiscase...însăşi Leah. I s-a pus într-o zi pata că nu mă concentrez pe şcoală şi că în loc să învăţ şi să lucrez în plus ca să mai iau şi eu note bune...pierd toată ziua pe laptop. Acum, nu că nu ar avea dreptate, dar asta s-a întâmplat în ultima vacanţă.

Pe lângă acestea, mi-a dat şi bani de buzunar...chiar mulţi aş putea spune.

-Ştiu că merg în California, dar totuşi...merg la o şcoală militară, nu la vreun hotel de cinci stele în apropierea unor magazine extrem de scumpe.

-Nu te mai plânge. Norocul tău că sunt drăguţă...

-Tu? Drăguţă? Am auzit glume mai bune. În fine, apreciez generozitatea ta nemărginită, îi spun ironică. Am plecat, trebuie să merg la check-in. Sper doar să nu pierd avionul, n-aş vrea asta...abia aştept să nu-ţi mai văd chipul de viperă zi de zi.

-Sper să vii întreagă, teafără, nevătămată şi încă virgină de-acolo, îmi spuse rânjind şi dându-şi părul după ureche.

Grijulia de tine, gândesc oftând lung.

Mda. Ultima parte a "urării" sale chiar mă enervase...aşa că nu m-am putut abţine, mai ales că urma să n-o mai văd timp de trei luni.

-Leah, să fim serioase...dintre noi două tu eşti singura care ar putea pleca undeva şi să nu mai vină virgină. Şi cu toate că acum nu mai e cazul având în vedere faptul că probabil ai scăpat foarte devreme de ea, ai grijă ce faci cât suntem şi eu şi tata plecaţi, i-am spus zâmbind şi alergând spre intrare.

Bineînţeles că a comentat ceva în urma mea dar tot ce-am prins a fost numele meu. Şi sincer? Nici că-mi păsa.

•••

Zborul fusese unul atât de obositor.

Am avut în spatele meu vreo trei băieţi enervanţi care se comportau ca la grădiniţă, abia am putut aţipii câteva ore. În rest, am stat cuminte pe locul meu cu ochii în jocurile de pe telefon, încercând să ignor idioţii din jur.

A Strange Summer (Book 1&2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum