Miraculos: Buburuza şi Motan Noir Volumul 3

Taclale la masă

Sabine: Aşa se pare. Poate ar trebui să vorbeşti cu ea. Poate vă veți împăca.
Emilie: Poate…

Între timp…

Adrien, Marinette, Alya şi Nino sunt la gelaterie şi vorbesc.

Alya: Ce bine că am decis să venim aici toți patru. De când voi ați devenit un cuplu se pare că ați cam uitat de noi.
Marinette: Alya, să ştii că nu de asta am uitat de voi. De fapt, am avut multe evenimente neobişnuite în acel timp.
Adrien: Da. Am aflat că şi mama era o super-eroină în oraşul ei, New York.
Nino: Serios, frate?
Adrien: Da.
Alya: Voi doi! Trebuie să-mi povestiți tot!
Marinette: Păi, de ce? Vrei să pui pe blogul tău?
Adrien: Nu trebuie să ştie nimeni asta.
Alya: Stați liniştiți! Nu pun nimic pe blog despre asta.
Marinette: Promiți solemn?
Alya: Promit solemn!
Marinette: Dacă vei încălca promisiunea ți se va întâmpla ceva rău. Crede-mă!
Alya: Bine, te cred.

Şi Marinette povesteşte tot împreună cu Adrien. Alya şi Nino rămân uimiți până la terminarea poveştii, nespunând nimic.

Alya: Uau!
Nino: Dublu uau!
Marinette: Deci, nu vei pune nimic pe blog, da?
Alya: Mari, am promis solemn, solemn rămâne. Nu risc să mi se întâmple ceva rău.
Adrien: Bine. Puteți veni pe la mine într-o zi dacă vreți. Dar să-mi spuneți înainte ca să ştie şi părinții mei dacă veniți sau nu.
Nino: Bine, frate.

Mai târziu...

Sabine şi Emilie gătesc ceva în bucătărie fiind ora patru după- amiaza. Termină de gătit mâncarea de vinete într-o oră şi apoi ele pun un tocător pe o masă şi oala cu mâncarea de vinete peste tocător, apoi ele îi strigă pe ceilalți să vină la masă.

După câteva minute, Gabriel, Tom, Marinette, Adrien, Gorila şi Natalie sunt deja la masă mâncând liniştiți mâncarea pregătită de cele două mame, Emilie şi Sabine.

După ce termină de mâncat mâncarea, Adrien spune:

Adrien: Uau, mamă! E cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o vreodată.
Emilie: Merci, scumpule. Dar nu e doar meritul meu, ci şi al lui Sabine.
Marinette: Amândouă ați făcut o treabă excelentă!
Tom şi Gabriel: Exact, scumpa mea!

Ei se opresc şi apoi râd.

Tom: Am spus-o amândoi în acelaşi timp.
Gabriel: Da, ciudat.
Adrien & Marinette: Nu e ciudat. Şi nouă ni se întâmplă de multe ori. - se opresc şi se uită unul la altul - Vedeți?
Gabriel & Tom: Da.
Emilie: Se întâmplă aşa din cauză că sunteți cei mai buni prieteni.
Sabine: Da. Eu şi Emilie făceam asta de multe ori când eram la liceu.
Adrien: Parcă ați spus că ați făcut doar facultatea în Paris, nu şi liceul.
Emilie: Dragule, da, noi am făcut facultatea în Paris, dar liceul
l-am făcut în New York.
Marinette: Mamă, ai fost în New York? De ce nu mi-ai spus până acum?
Sabine: Vârsta şi… nu m-ai întrebat…? - ieşind mai mult ca o întrebare -
Marinette: Da. Aici ai dreptate.
Sabine: Totuşi, eu am putut să fac liceul în New York datorită faptului că tatăl meu a primit o slujbă acolo pe perioada a patru ani şi era plătită foarte bine. Şi dacă tot am terminat liceul după patru ani, noi ne-am sfătuit să mergem înpreună şi la facultate. Dar nu ştiam unde.
Emilie: Şi eu cu dorința mea de a merge în Paris, Oraşul Iubirii,
i-am propus lui Sabine să mergem în Paris.
Sabine: Da. Apoi ne-am întrebat părinții şi ei au fost de acord.
Ne-am petrecut vacanța de vară în New York, apoi am mers în Paris să facem facultatea.
Emilie: Tot patru ani am făcut şi de facultate.
Sabine: Eu l-am cunoscut pe tatăl tău în acea facultate.
Emilie: Iar eu pe al tău în aceaşi facultate.
Adrien & Marinette: Adică tații noştrii au fost cei mai buni prieteni din facultate?? - uimiți -
Tom: Ați vrea voi!
Gabriel: Am fost cei mai buni prieteni din clasa a cincea.
Adien: Uau! Vă cunoaşteți de foarte mult timp.
Marinette: Da. Uau!
Emilie: Poate că eu şi Sabine ne cunoaştem din clasa a opta, dar tot suntem prietene pe viață.
Marinette: Dar de ce tocmai din clasa a opta?
Sabine: Păi, părinților mei le plăcea foarte mult să călătorească aşa că eu stăteam doar un an la o şcoală şi anul următor mă mutam la altă şcoală.
Adrien: Şi atunci cum rezistai să nu-ți mai vezi prietenii?
Sabine: Ne trimiteam scrisori. Dar n-am putut păstra mult legătura.
Emilie: Dar din clasa a opta, după ce noi ne-am cunoscut, nu ne-a mai putut despărții nimeni.
Sabine: Da. Părinții mei au vrut să plece din nou din New York. Am plecat în vacanță în oraşul meu natal, China, iar când mai erau doar două zile din vacanță ne-am mutat din nou în New York pentru că tata a primit un loc de muncă cu un contract de patru ani şi aşa nu ne-a mai despărțit nimeni.
Marinette: Ce poveste uimitoare!
Adrien: Da.
Emilie: Să nu uităm că tații noştrii au lucrat împreună.
Marinette: Cred că ne-ai mai spus.
Adrien: Cred şi eu.
Emilie: Serios? Păi, ce contează? Pot s-o spun de câte ori vreau.
Adrien: Ai dreptate. - se uită la ceas fără intenție - Uau! Am vorbit exact o oră întreagă.
Emilie: Că tot ai spus, ar trebui să spăl vasele împreună cu Sabine şi apoi să ne ducem la culcare.
Adrien: Ai dreptate, mamă. Dar vreau ca tu şi Sabine să mergeți la somn şi eu să spăl vasele pentru voi. E deja destul că ați făcut mâncarea. Deci, pot să spăl eu vasele ca un semn de mulțumire.
Marinette: Şi o să-l ajut şi eu. Aşa că haideți la culcare!
Sabine & Emilie: Bine, draga / dragul meu! - se opresc şi apoi încep să râdă -
Adrien & Marinette: Noapte bună, tuturor!!!
Toți: Noapte bună!!!

Şi toți pleacă în afară de Marinette şi Adrien care se pregătesc să spele vasele.

Adrien: …

Va urma…

Sfârşitul capitolului!!!
Sper că v-a plăcut capitolul!!!
Să aveți o zi miraculoasă!!!