Miraculos: Buburuza şi Motan Noir Volumul 3

În prezent

Gabriel: Deci, asta e bine că n-am reuşit să le iau miraculoşii.
Emilie: Dar, dragule, aveai miraculosul meu care m-a îmbolnăvit. De ce nu te-ai gândit să-l repari dacă tot îl ştiai stricat? Aşa ar fi fost mult mai uşor şi nu te-ai mai fi zbătut atât de mult să le iei miraculoşii super-eroilor.
Gabriel: Atunci nu ştiam că dacă însănătoşeam kuamiul, însănătoşeam şi persoana care l-a purtat… iartă-mă.
Emilie: Nu mie trebuie să-mi ceri iertare… ci lui Duusuu.
Gabriel: Cine e Duusuu?
Emilie: Kuamiul meu. Cea care a fost bolnavă.
Gabriel: Iartă-mă, Duusuu…
Duusuu: Nu… nu e nevoie să-mi ceri iertare… ci eu… eu sunt de vină că nu i-am spus lui Emilie despre boala mea… iertați-mă.
Emilie: Duusuu… tu n-ai vrut să mă întristezi. Nu mi-ai făcut nimic rău… doar mi-ai ascuns ceva de care te temeai să-mi spui… probabil cred că dacă tu îmi spuneai de boala ta, eu să te fi îndepărtat de mine… asta credeai, nu?
Duusuu: Daa…
Emilie: Bine. Am lungit-o cam mult. Ambii sunteți iertați. Acum pot să mă duc la culcare?
Gabriel: Păi, cât e ceasul?
Adrien: Ora 11 seara.
Emilie: Nu-i de mirare că mi-e somn. Fiule, şi ție ți-e somn, nu?
Adrien: Da, mamă. O să merg în camera mea cu Plagg ca să ne punem la somn. Noapte bună!
Plagg: Noapte bună!
Gabriel: Şi ce o să faci cu Duusuu?
Emilie: O voi ține cu mine. Doar e kuamiul meu, nu?
Duusuu: Serios?
Emilie: Da, Duusuu! Nu eşti doar kuamiul meu, ci şi cea mai bună prietenă.
Duusuu: Hihihi! - râde împreună cu Emilie -
Gabriel: Hmmm…
Emilie: Dragule? - făcând referire la Gabriel -
Gabriel: Da, scumpo?
Emilie: Ar trebui ca acum să nu-l mai chinuieşti pe Nooroo. Acum nu mai ai pentru ce să te porți urât cu el.
Gabriel: Dar nu m-am purtat urât cu el…
Emilie: Ştii la ce mă refer, Gabriel. Trebuie să fi prieten cu el, nu ca un călău. Împrieteneşte-te cu Nooroo, Gabriel! E kuamiul tău, totuşi! Trebuie să fiți cei mai buni prieteni!
Gabriel: Bine, scumpo.
Emilie: Să ştii că încă sunt supărată pe tine, Gabriel! Nu trebuia să-i faci aşa ceva lui Nooroo!
Gabriel: Dar de unde ştii de asta?
Emilie: L-am văzut acolo în spatele acelui perete. Îi e frică şi să vină aici, darminte să şi vorbească. Rezolvă neîțelegerile cu el şi poate te voi ierta în totalitate.
Gabriel: Bine, dragă. O să mă gândesc la asta.
Emilie: Bine. Noapte bună!
Gabriel: Noapte bună!

Şi Emilie pleacă spre camera ei, iar Gabriel rămâne să se gândească la ce tocmai i-a spus Emilie.

Pov Gabriel
Cred că Emilie are dreptate. M-am purtat infect cu Nooroo. Ştiu că acum ea e foarte supărată pe mine din cauză cum m-am purtat cu kuamiul meu. Am să încerc să mă gândesc la ceea ce am de făcut. Până atunci am să-l pun bine în seif şi când mă voi hotărî într-un final ce am de făcut voi vorbi cu el.

*End Flash Back*

În prezent…

Emilie: Bine, dragule. Merg în pat la somn. Poți să vi şi tu când vrei.
Gabriel: Bine, scumpo. Noapte bună! - dându-i un sărut dulce pe fruntea doamnei cu părul blond -
Emilie: Noapte bună, scumpule.

Şi Gabriel pleacă din cameră, iar Duusuu doarme cu stăpâna sa.

Dimineață…

Emilie se trezeşte la ora opt, fiind sâmbătă. Ea se duce la bucătărie şi pregăteşte o omletă care îi iese bine de fiecare dată când o pregăteşte. După 20 de minute, cele 10 ouă pregătite de ea însăşi sunt gata. Nu după mult timp vine şi Adrien de afară adus de mirosul ouălor.

Adrien era afară pentru că în fiecare sâmbătă se scoală la ora şapte ca să alerge prin parc şi să facă exerciții fizice deoarece el este model şi trebuie să arate bine, dar nu numai pentru asta, ci şi pentru că el ştie că sportul îi întăreşte sănătatea fizică, dar şi cea psihică.

Emilie, cum îl vede pe fiul său, aceasta spune:

Emilie: Fiule, unde ai fost până acum? - continuând să pună câte două ouă în fiecare farfurie -
Adrien: Păi, ştii, mamă? În fiecare sâmbătă mă scol la ora şapte şi alerg prin parc şi fac exerciții fizice. - zâmbind -
Emilie: Doar sâmbăta?
Adrien: Cam da. Nu prea am timp şi în alte zile din cauza şedințelor foto, orei de scrimă, de pian, de chineză…
- enumerându-le pe degete - … dar… îmi fac timp şi în timpul zilei.
Emilie: Bine, fiule. Am terminat de pus ouăle în farfurii şi cred că după ce ai făcut acele eforturi fizice sigur ți-e foame, nu?
Adrien: Mă cunoşti prea bine.

Spunând Adrien asta a reuşit să scoată un mic chicot de la mama sa mult iubită.

Adrien: Dar tot te întreb…
Emilie: Spune, dragule.
Adrien: Noi suntem trei, adică tu, eu şi tata. De ce sunt încă patru ouă în plus? … - apoi îşi dă seama imediat şi începe să spună zâmbind - Natalie şi Gorila vor mânca cu noi la masă cum făceam acum trei ani?
Emilie: Da, Adrien. Şi ei fac parte din familie. Dar de ce te bucuri aşa de mult, dragule?
Adrien: Mamă, păi, tata le-a cam interzis să mai mănânce cu noi la masă … şi nici el n-a mai mâncat la masă… decât eu singur.
Emilie: Asta e valabil doar pentru trecut. În prezent, chiar acum, vom mânca toți cinci la masă, obligatoriu.

Şi chiar acum vine şi Gabriel şi spune:

Gabriel: Nu trebuie să fie obligatoriu pentru că vom respecta dorința ta, Emilie, scumpa mea. - apoi se aproprie de Emilie şi o sărută dulce pe frunte -
Emilie: Gabriel…
Gabriel: Emilie, nu mai trebuie să spui nimic. Doar să-mi ceri ceva şi eu o să mut şi munții din loc că să-ți îndeplinesc dorința.
Emilie: De când ai devenit aşa de romantic, Gabriel?
Gabriel: De când am simțit că te-am pierdut.
Emilie: Dar nu mai pierdut.
Gabriel: Te iubesc atât de mult, Emilie!
Emilie: Şi eu te iubesc imens de mult, Gabriel!

Şi Gabriel şi Emilie se sărută drăgăstos, nemaibăgând de seamă că Natalie, Gorila şi chiar şi Adrien sunt de față. Adrien nu ratează ocazia de a nu le face o poză ca să marcheze acest moment şi-şi scoate telefonul şi le face o poză, Natalie şi Gorila fiind complicii lui Adrien; aici Adrien a cam împrumutat puțin din comportamentul Alyei.

După ce Adrien îşi atinge scopul tuşeşte intenționat ca să le atragă atenția. Şi aşa se şi întâmplă. Emilie şi Gabriel, după ce au auzit " tusa " lui Adrien, s-au oprit imediat şi s-au uitat la Natalie, Gorila şi Adrien mai ruşinați decât erau Adrien şi Marinette odinioară.

Emilie & Gabriel: Ăăă… - ruşinați -
Emilie: Ăăă… haideți la m-masă. Am făcut om… omletă pentru toți.
Gabriel: D-da. Nu am vrea să se r-răcească.

Apoi…

Va urma…

Sfârşit de capitol!!!
S-a terminat şi acest capitol după mult lucru la el.
Sper că v-a plăcut şi distrat citindu-l!
Să aveți o zi miraculoasă!