Miraculos: Buburuza şi Motan Noir Volumul 3

Petrecerea în pijamale a părinților partea 3

Sabine & mama : Awww! Ce drăguț! Chiar sunteți făcuți unul pentru altul! Sunteți aşa adorabili! - punându-şi mâinile pe față -
Eu & Marinette: Mamă! - spunem noi ruşinați -
Sabine: Dar sunteți aşa adorabili! - venind să mă ciupească de obraji -
Mama: Chiar aşa este! - făcându-i la fel şi lui Marinette -
Eu & Marinette: Auch! - spunem noi în timp ce ne frecăm uşor obraji ciupiți de către mamele noastre -
Marinette: Of, mamă! Nu o începe din nou!
Eu: Da, aşa ne făceați şi când eram mici!
Marinette: Încă îți mai aminteşti?
Eu: Daa! Ce? Tu nu?
Marinette: Ba daa. Dar înainte uitasem tot. Dar acum mi-am reamintit.
Eu: Eu n-am uitat niciodată ce ne spuneau când eram mici.
Sabine: Chiar aşa! Ce vă spuneam? - părând ea interesată şi în acelaşi timp cu un rânjet pe față -
Adrien: Păăăi…

*Flash Back*

Adrien şi Marinette se jucau între ei în timp ce mamele lor se uitau la ei şi vorbeau.

Sabine: Ce drăguți sunt, nu-i aşa Emi?
Emilie: Ai dreptate, Sabi! Poate într-o zi chiar vor fi împreună.
Sabine: Da. Şi atunci noi am deveni rude. Nu ar fi extraordinar?
Emilie: Ba da. Sunt aşa de adorabili.
Sabine: Daa.

Imediat Marinette şi Adrien se opresc din jucat şi spun:

Marinette: Voi vă dați seama că vă auzim, nu?
Adrien: Voi două nu credeți că suntem cam mici pentru aşa ceva?
Sabine: Noi nu vorbeam de prezent, ci…
Emilie & Sabine: Ci de viitor!
Adrien & Marinette: Of-of! Sunteți imposibile… - punându-şi amândoi mâna la frunte -

*End Flash Back*

Sabine: Tipic nouă!
Mama: Aşa-i. Dar vorbele noastre din trecut sau făcut adevărate în prezent. Sau nu?
Marinette: Păi… ăm… da.
Eu: Cred că… da. - spunând noi cu o mică ezitare -
Mama & Sabine: Super! Când facem nunta?

Şi amândoi înroşim şi spunem în acelaşi timp:

Eu & Marinette: Mamă! Suntem de-abia în clasa a noua şi voi vă gândiți la măritiş?!
Sabine: Of, copii! Voi chiar nu ştiți de glumă?
Mama: Da. Noi doar glumeam.
Eu: Se pare că nu.
Marinette: Aşa se pare.
Eu & Marinette: Când vine vorba despre asta! - spunem noi la unison -

Apoi, tații noştrii îşi găsesc şi ei timpul în care să apară.

Marinette: Tată, pe unde ați umblat?! Mamele noastre ne-au terorizat până acum.
Eu: Daa!
Tom: Sabine, noi ce v-am spus la amândouă? De ce terorizați bieții copii?
Gabriel: Exact! Asta e treaba noastră!
Eu & Marinette: Stai, ce? Trădători!

Apoi fugim repede de lângă ei şi ne ascundem după un dulap. Amândoi încep să râdă alăturându-se şi mamele noastre, noi rămânând mirați şi şocați. În cele din urmă ieşim din
" ascunzătoarea " noastră şi ne alăturăm şi noi şi râdem toți şase împreună. După ce se termină " şedința " de râs, eu şi Marinette spunem:

Eu: De ce râdem?
Marinette: Da. Nici eu nu ştiu de ce.
Sabine & Emilie & Tom & Gabriel: Am făcut o glumă cu voi!
Emilie: Da. Acum să mergem la tine în cameră, Adrien. Acolo se ține mini-petrecerea noastră.
Eu: Bine, mamă.

Şi toți mergem înspre camera mea. Când intrăm cu toții împreună, eu rămân fără cuvinte pentru că nu-mi mai recunosc camera. Nimic din camera mea nu mai este la fel. Totul este schimbat. Patul este lângă perete, de fapt, toate lucrurile care erau în camera mea acum sunt puse lângă pereți ca să fie mai mult spațiu.

Eu: …
Mama: Fiule, s-a întâmplat ceva?
Eu: …
Sabine: Cred că nu-şi mai recunoaşte camera. - chicotind -
Mama: Adrien, stai liniştit! După ce se termină mini-petrecerea noastră o să-ți fac camera exact cum era înainte. Promit!
Eu: Bine, mamă. - este tot ceea ce pot spune în acest moment -

Jos este o saltea subțire de culoare bej de doi metrii lățime şi doi lungime care face să fie pătrată. Fiecare stăm pe un colț al saltelei şi mama pune în mijloc celebrul joc Monopoli. Eu şi Marinette stăm pe o parte, mama şi tata stau pe altă parte, iar mama şi tatăl lui Marinette stau pe altă parte.

Eu: Mamă… jucăm jocul Monopoli?
Mama: Da, fiule. Ce? Nu-ți place jocul acesta?
Eu: Ba da. Dar… cum facem echipele?
Mama: Cum suntem acum aşezați. Adică tu şi Marinette într-o echipă, eu şi tatăl tău într-o echipă şi Sabi şi Tomi într-o echipă.
Eu: Şi ce echipa este prima, a doua şi a treia?
Mama: Echipa ta este 1, ecipa mea este 2 şi echipa lui Sabi şi Tomi este echipa cu numărul 3.
Eu: Bine.

Apoi începem să dăm cu zarurile şi să înaintăm rapid. Acest joc durează cam o oră să-l jucăm şi să-l câştigăm. În cele din urmă, mama şi tata au câştigat şi au ajuns pe locul unu. Mama şi tatăl lui Marinette au ajuns pe locul doi, iar eu şi cu Mari pe locul 3. Asta e… poate data viitoare vom avea mai mult noroc şi vom câştiga.

Mama: Am câştigat, Gabi!
Tata: Da, scumpo. Toată lumea ştie că tu adori acest joc.
Mama: Exact!
Eu: Măcar l-am jucat. Ce facem acum?
Mama: Mă duc să aduc ceva din bucătărie. Stați nemişcați!

Apoi mama pleacă, iar eu simt că micului meu kuami îi este foame. Mă duc la cutia lui cu brânză Camembert şi îl iau cu mine pe Plagg ca să-i dau să mânânce, eu fiind foarte discret. Iar Marinette îi dă şi kuamiului ei nişte fursecuri.

Plagg: Brânza mea! - mâncând-o -
Eu: Scuze, Plagg. Am uitat să-ți dau de mâncare.
Plagg: Băiete, ai devenit cam uituc. Ce s-a întâmplat? Ai îmbătrânit de eşti aşa de uituc? - râzând el de tocmai ce a spus -
Eu: Ha-ha! Râd cu lacrimi.
Plagg: Dacă nu te ciupeam nu-ți mai aduceai aminte.
Eu: Stai, cum? Ba nu mai ciupit. Te zbăteai în geacă.
Plagg: Eh… ciupit, zbătut. Care-i diferența? - spunând el în timp ce-şi mănâncă brânză -
Eu: Eh… lasă. Totuşi chiar îmi pare rău. Promit că nu se va mai întâmpla!
Plagg: Sper să te ți de promisiune, băiete. Oricum, glumeam. Sper că nu m-ai luat în seamă.
Eu: Fi liniştit, Plagg. Nu te-am luat în seamă. Acum eşti bine?
Plagg: Da.
Eu: O să mă întorc la părinții mei să jucăm altceva.
Plagg: Dar de ce vorbim pe ascuns? Ai uitat că le-ai spus despre mine părinților tăi, nu?
Eu: Aşaaa-i. Am uitat. Hehe. - râzând de propria prostie, Plagg făcând la fel -
Plagg: Bine. Hai să mergem!
Eu: Bine.

Apoi mă îndrept către locul unde se află restul. Eu ajung în câteva secunde şi mă aşez la locul meu lângă Mari. Aceasta mă vede şi îmi spune:

Marinette: Pe unde ai umblat?
Eu: …

Va urma…

Sfârşitul capitolului!
Sper că v-a plăcut!
Să aveți o zi miraculoasă!