Miraculos: Buburuza şi Motan Noir Volumul 3

Petrecerea în pijamale a părinților partea 1

Tom: Da, dragă! Spune!
Marinette: Păăăi...

Marinette ezită câteva secunde să nu spună, dar totuşi încearcă să spună:

Marinette: Păăăi... tată... şti...? Ăm... nu ştiu cum să spun asta... sper că nu vă supărați... daaar... ăm...
Sabine: Dragă, doar spune. Nu ne vom supăra. Promitem!
Tom: Promitem!
Marinette: B-bine. - înghițând în sec - Eu, de la începutul anului, în prima zi de şcoală, am ajutat un bătrânel să traverseze strada şi când am venit acasă am găsit o cutie cu nişte cercei în ea.
Sabine: Cerceii pe care tocmai îi porți acum?
Marinette: Da. Şi când am deschis cutia a apărut o mică ființă roşie cu buline negre pe nume Tikki.
Sabine & Tom: Tikki?
Marinette: Da.

Apoi, Tikki iese din poşetuța roz a lui Marinette şi spune:

Tikki: Bună, numele meu este Tikki şi sunt un kuami.
Sabine & Tom: Un kuami?
Tikki: Da, dar mai bine o las pe Marinette să vă spună toată povestea.
Sabine & Tom: Bine. Te ascultăm.
Marinette: Cu ajutorul ei puteam şi încă pot să mă transform în... Buburuza.
Sabine & Tom: B-buburuza??
Marinette: Da...? - ieşind mai mult ca o întrebare, nu ca un răspuns afirmativ -
Tom: Şi de ce ai spus că tot o minciună a fost că nu ne-ai spus?
Marinette: Păi, tot un fel de minciună e că v-am ascuns adevărul, dar... trebuia să-mi protejez identitatea de super-erou şi să nu vă pun în pericol.
Sabine: Nu pot să cred că fata mea este iubita super-eroina a Parisului, Buburuza!
Tom: Da! De ce ai crezut că ne vom supăra? Doar nu ai făcut nimic rău.
Marinette: Da, daaar...

Marinette nu mai apucă să-şi continue fraza pentru că tatăl ei îi taie cuvintele şi spune:

Tom: Da, ştiu ce vrei să spui. Probabil că de câteva ori te-ai rănit în unele lupte. Eşti bine? N-ai pățit nimic, da?
Sabine: Scumpo, sper că nu ai pățit nimic!
Marinette: Mamă, tată. N-am pățit nimic. Costumul Buburuzei, adică al meu, îmi dă velocitate, super-puteri, şi multă agilitate. De aceea reuşeam mereu să mă feresc de akumatizați şi să le caturez fluturele akuma şi să readuc totul la normal împreună cu coechipierul meu Motan Noir.
Sabine: E uimitor. Şi ne bucurăm că avem o fiică atât de curajoasă ca tine.
Tikki: Ei, bine... nu a fost aşa de curajoasă când m-a întâlnit pentru prima dată.
Tom: Serios?
Tikki: Da! A făcut nişte chestii foarte ciudate. Adică s-a speriat super-rău când m-a văzut şi m-a prins într-un borcan. Eu am ieşit din borcan trecând prin el pentru că noi kuamii avem puterea de a trece prin obiecte. Şi eu am fost cea care i-a spus lui Marinette, stăpânei mele, să nu vă spună nimic.
Tom: Nu-i nimic.
Sabine: Deci te-ai speriat, nu-i aşa, Marinette?
Marinette: Mămă... mda.
Sabine: Nu-i nimic scumpo. Tot ce contează este că tu şi restul Parisului sunteți bine şi că nu ați pățit nimic.
Tom: Da, dar tot mai am o întrebare.
Marinette: Spune-o, tată!
Tom: Ai aflat cine e Motan Noir? - evil face -
Marinette: De ce? Vrei iar să-l fugăreşti prin toată casa cum ai făcut data trecută?

Marinette şi mama sa începând să chicotească.

Tom: Nu. Dar tu chiar erai atunci îndrăgostită de el?
Marinette: Nu chiar. Atunci nu eram îndrăgostită de el. Dar eram speriată de gândul că era să-mi afle secretul şi am inventat că sunt îndrăgostită de el. Apoi, mi-a părut rău că v-am mințit.
Sabine: Nu-i nimic, scumpo. Asta e! Dar e adevărat faptul că atunci tatăl tău a cam exagerat! Era foarte bucuros că pe fiica lui mult iubită o iubea un băiat care, pe deasupra, mai era şi un super-erou. S-a entuziasmat foarte mult şi de aceea când Motan Noir a spus că nu te iubeşte pe tine, ci pe Buburuza care erai tot tu, Tom s-a supărat pentru că te prefăceai că plângi. Am dreptate sau au fost lacrimi adevărate?
Marinette: Ai dreptate, mamă. Nu credeam că minciunile mele vor face chiar aşa de multe probleme. Îmi pare rău că v-am mințit. Scuzee...
Sabine & Tom: Eşti iertată.
Marinette: Mulțumesc! Sunteți cei mai buni părinți!!!

Apoi Tom le ia pe amândouă într-o îmbrățişare de urs foarte călduroasă cam vreo douăzeci de secunde. După ce îmbrățişarea ia sfârşit, Marinette spune:

Marinette: Mamă, mai târziu, dacă vreți, Tikki poate să vă spună tot ce vreți să ştiți despre ea.
Tom: Bine, dragă. Dar tot nu mi-ai răspuns la întrebare. Ai idee cine e Motan Noir?
Marinette: Daa...
Tom: Şiii...?
Marinette: Motan Noir e... Adrien Agreste.
Sabine & Tom: Adrien??
Marinette: Dap!
Sabine: Aw, draga mea! E chiar fiul prietenei mele cele mai bune! Ce mult mă bucur!
Tom: E grozav, scumpo!
Marinette: Am uitat să vă spun că eu şi Adrien suntem împreună?
Sabine: Parcă ne-ai spus ieri, nu dragule?
Tom: Dap, ieri ne-ai spus despre asta.
Marinette: Bine. Merg sus să mă pregătesc pentru...
Sabine: Pentru ce?
Tom: Scumpo, cred că ai uitat că mergem la o petrecere la familia Agreste...
Sabine: Doar vă tachinam. Marinette, poți să mergi.
Marinette: Binee. Dar... trebuie să mergem în pijamale?
Sabine & Tom: Da, dragă! E o petrecere în pijamale.
Marinette: Bine, mamă şi tată!

Şi apoi Marinette urcă sus, la ea în cameră. Tikki iese din poşetuță şi îi spune pe un ton puțin supărat lui Marinette:

Tikki: Nu-mi vine să cred că ți-ai dezvăluit identitatea ta părinților tăi!
Marinette: Nu-i nimic rău dacă ştie doar vreo... 9 persoane. Şi în plus ai fost de acord cu mine să le spunem. - spunând ea în timp ce-şi caută o pijama potrivită printre celelalte pijamale -
Tikki: Da... doar îți făceam o farsă.
Marinette: Bine... cum spui tu. Tikki... ce pijama să iau?

Aceasta atragându-i privirea spre ea şi înspre sertarul din dulap cu pijamale.

Tikki: Ce spui de cea nouă pe care ai cumpărat-o acum trei zile?
Marinette: Cea roză cu imprimeu floral?
Tikki: Da, aceea.
Marinette: ...

Va urma...

Sfârşit de capitol!!!
Sper că v-a plăcut şi nu uitați de steluță!!!
Să aveți o zi miraculoasăăă!!!