2:00AM. Toamna tarzie, racoare, un parc gol ca si inima mea, felinare palide luminau strada umeda.
Stateam pe o banca veche si rupta , pe banca pe care a stat si el cu 7 luni in urma, si priveam in gol speriata… Tremuram, simteam, banuiam ca o umbra ma urmareste de cateva minute bune. Dar am ramas acolo nemiscata de parca nimic nu m-ar mai interesa.
Minutele treceau, timpul se scurgea nebun, viata se juca cu sufletul meu. Am plecat. Obosita, uda si lipsita de forte m-am dezlipit de banca rece si am pasit agale spre o directie fara destinatie. Singura pe strada, in cap amintirile mi se derulau ca intr-un film, gandurile ma invaluiau si ma aruncau intr-o stare de depresie. Amortita, nici lacrimile fierbinti nu le mai simteam. Stiam ca am nevoie ca cineva sa ma asculte .
Vazusem o silueta inalta , sprijinita de cabina telefonica, singura mea sansa de a comunica cu Jesse a mea. M-am grabit, am inspirat adanc si m-am rugat sa nu ma paraseasca curajul. Am trecut pe langa baiatul acela si l-am privit pret de o clipa. De atat a fost nevoie ca el sa ma strapunga cu privirea, sa-mi faca o alta rana in inima… Schita un zambet satisfacator si mi-a facut loc sa intru.
- Nu se poate ! Cartela ... , am coborat glasul ca sa nu atrag atentia strainului care nu mi se parea asa strain. Era ceva ce ma atragea la el, parca il mai vazusem. La naiba mai era si intuneric!
- Ai nevoie de ajutor? m-a intrebat baiatul.
- Ah ...nu! De fapt, as avea nevoie de un telefon.
- Vino cu mine. Am unul in masina..
L-am urmat tacuta… Era tot ce puteam face. Aveam nevoie de ajutorul lui. Am asteptat sa-mi dea telefonul, dar...
- Uita-te cum arati. Ai nevoie de haine curate si mancare. Esti palida!
- Nu, multumesc. Ma descurc...
- Nici nu se pune problema! In seara aceasta dormi la mine. Sau imi vei tine companie.
- Dar...
- Nu ! Haide, urca....
Intr-adevar, poate era mai bine sa plec cu el. Si asa eram indiferenta la tot ce se petrecea in jurul meu… Ce daca mi s-ar fi intamplat ceva… Si oare nu era acesta un moment in care m-am impiedicat de probleme si el se presupunea ca trebuia sa ma tina in brate si sa ma sarute? Dar el nu era nicaieri…
Baiatul gonea pe strazile singuratice fara nici un fel de problema.. In mai putin de 10 minute ne aflam in apartamentul sau. Era stilat, pe gustul meu. Mi-a placut.
- Poti merge sa faci un dus si eu iti voi aduce haine de schimb.
- Multumesc .
Ce calda era apa! Cat imi placea ca aceasta sa-mi mangaie trupul rece, sa ma faca sa simt fiori. Cand am iesit din baie, m-am dus sa imi perii parul in oglinda mare din camera lui si sa ma imbrac cu hainele uscate. In pragul usii, el ma privea cu atata atentie incat ma simteam intimidata de prezenta lui. Cand mi-am scos halatul de baie, i-am zambit si m-am intors cu spatele la el. Atunci am simtit o pereche de maini pe pielea mea care ma mangaiau suav si o respiratie calda pe gat. M-am intors si l-am sarutat apasat pe buzele carnoase , parca le-am mai simtit undeva, parca erau ale celui dupa care tanjeam in fiecare secunda. Mi-am pus repede tricoul.
- Ti-e foame sau vrei sa ne uitam la un film?
- Prefer filmul, am zambit eu inocent.
Ne-am asezat pe pat si ne uitam amandoi absorbiti de imaginile difuzate. Am chicotit la o parte mai hazlie, iar el parca se trezi din transa… Atunci am simtit din nou mana lui pe fata mea de copil [Puteam spune “copil”, eu copil… copilul din mine se eliberase si se simtea pana si in trup]. Mi-am intors usor privirea si m-am uitat la el putin speriata…
Cand privirile ni s-au intalnit am uitat tot. Cum, cand, ce si mai ales cine e? Si din acel moment totul s-a schimbat intre noi, o noua lume se deschidea in fata amandurora, un univers creat din momentul intalnirii si din pasiunea prezentului.
El s-a uitat adanc in ochii mei [doamne cat de cunoscut mi se parea…]. A sarit pe mine si m-a strans puternic in brate incat n-am mai putut respira si am scos un usor sunet . Si-a apropiat buzele de ale mele. Inima mea palpa din ce in ce mai tare si am deschis gura pentru a respira, iar el a profitat si mi-a acoperit-o cu un sarut. M-a muscat de buza pana cand a simtit gustul sangelui cum i se prelingea pe limba .
M-a ridicat si m-a asezat in fata oglinzii. M-a tras spre el, punandu-mi mana la inima.. Lacrimile m-au cuprins si l-am privit, spunandu-i :
- Nu vreau sa te pierd ...din nou. Ma simteam atat de ciudat in preajma lui si inima imi batea foarte tare. Asa cum batea pentru EL.
A vorbit atat de incet incat nu prea am auzit ce a spus. Am diferentiat doar un “iarta-ma” care nu stiam de ce mi-l spune.
M-a luat in brate si ne-am asezat pe pat si ne uitam in continuare la filmul “ Before Sunset”. Semana cu povestea mea… doar ca, in cazul meu, el disparuse cu 7 luni in urma si nu voi sti cand il voi mai vedea. Am adormit in bratele lui calde si protectoare, in timp ce el imi fredona un refren dintr-o melodie. Rasaritul ne-a prins impreuna....
